ICCJ. Decizia nr. 1844/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1844/2005
Dosar nr. 6645/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 februarie 2004, reclamanta N.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12308 din 15 ianuarie 2004 şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că în septembrie 1940, urmare a instalării pichetului de grăniceri români în casa părintească şi a disputelor dintre aceştia şi grănicerii unguri, copil fiind, a fost nevoită să se refugieze din satul Stolna, în comuna Săvădisla, ceea ce i-a cauzat suferinţe şi privaţiuni şi o îndreptăţeşte, consideră, la acordarea drepturilor legale compensatorii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a considerat că, în cauză, reclamanta a dovedit că a suferit consecinţele refugiului care s-au răsfrânt şi asupra sa, încadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000 şi, prin sentinţa civilă nr. 332 din 26 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de lege, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că intimata a fost încadrată abuziv în categoria beneficiarilor Legii nr. 189/2000, fără temei legal şi fără a exista documentele cerute de lege.
Că situaţia intimatei nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea de domiciliu de unde susţine că s-a refugiat, era sub administraţie românească, neexistând, astfel, premisa subiectivă în favoarea existenţei unei persecuţii din motive etnice, care să-i fi determinat schimbarea domiciliului.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Aşa după cum, în mod corect, a reţinut instanţa fondului, din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuţie, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensaţii, pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situaţiile enumerate în lege.
Nu se justifică excluderea intimatei-reclamante, de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât prin actele de stare civilă depuse şi declaraţiile autentice ale martorilor G.A. şi T.I., aceasta a dovedit că, în toată perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) a fost refugiată din satul Stolna, judeţul Cluj, în satul Săvădisla, judeţul Cluj, de unde s-a întors în luna aprilie 1945, ceea ce constituie o modalitate de persecuţie în accepţiunea Legii nr. 189/2000.
Având în vedere că instanţa fondului a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 332 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1832/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1851/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
