ICCJ. Decizia nr. 1831/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1831/2005
Dosar nr. 444/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanţii I.C. şi I.F. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârilor nr. 2117 şi nr. 2118 din 18 noiembrie 2002, emise de pârâtă şi constatarea calităţii de persoane persecutate din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în calitate de romi au fost strămutaţi împreună cu familiile lor, în Transnistria, în timpul regimului Antonescu.
Prin sentinţa civilă nr. 3299 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor I.C. şi I.F., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat deciziile nr. 2117 şi nr. 2118 din 18 noiembrie 2002, emise de pârâtă. A obligat pârâta să elibereze reclamanţilor, o nouă hotărâre, pentru fiecare, în care să se constate că perioada solicitată se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, perioada de persecuţie etnică fiind 15 martie 1941 - 15 martie 1944.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în calitate de romi, au fost strămutaţi din România, în Transnistria, în timpul regimului Antonescu, împreună cu familiile lor, în perioada 15 martie 1941 - 15 martie 1944.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că petenţii nu au făcut dovada persecuţiei invocate.
Recursul este nefondat.
Se reţine că natura etnică a persecuţiei suferite de reclamanţi, care au fost evacuaţi în Transnistria, din localitatea de domiciliu, a fost probată de aceştia, cu declaraţiile autentificate ale martorilor C.I. şi D.G., coroborate cu actele din care rezultă că reclamanţii beneficiază de sprijin financiar din partea guvernului german, în calitate de victime ale deportării romilor în Transnistria, în perioada 1942 - 1944.
Din aceste probe rezultă că reclamanţii, în calitate de romi, au fost strămutaţi din România, în Transnistria, în timpul regimului Antonescu, împreună cu familiile lor, în perioada 15 martie 1941 - 15 martie 1944, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3299 din 9 decembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1828/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1832/2005. Contencios → |
|---|
