ICCJ. Decizia nr. 2825/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2825/2005
Dosar nr. 4235/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2003, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11.472 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deşi a dovedit că în perioada septembrie 1940 - martie 1945 a fost refugiată împreună cu părinţii, din Ardealul de Nord.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 201 din 9 februarie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, deoarece prin probele administrate, reclamanta nu a dovedit că schimbarea domiciliului părinţilor săi, în perioada menţionată, a reprezentat o modalitate de persecuţie etnică exercitată de către autorităţile momentului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.E., prin avocat, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că soluţia primei instanţe este eronată, deoarece prin întreg materialul probator administrat, a dovedit că, împreună cu părinţii, fiind de etnie maghiară, a fost nevoită să se refugieze din localitatea Viişoara, în localitatea Coasta, de lângă Gherla, după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a neînţelegerilor şi conflictelor create în zonă între etnicii români şi maghiari.
Că aceste conflicte, de notorietate, au degenerat, şi, în ceea ce priveşte familia recurentei, s-au concretizat în ameninţări din partea populaţiei române, distrugerea locuinţei, astfel încât părinţii recurentei, împreună cu aceasta, au fost nevoiţi să-şi părăsească localitatea de domiciliu, în timpul refugiului născându-se şi al doilea copil al familiei.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din însuşi titlul OG nr. 105/1999, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 189/2000, această ordonanţă priveşte acordarea unor drepturi, „persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice" şi din interpretarea teologică a prevederilor actului normativ menţionat, reiese că subiectul reglementării îl constituie persoanele care au avut de suferit persecuţii pe criterii etnice, aflându-se în situaţiile enumerate de legiuitor la art. 1, din partea autorităţilor instaurate în România, în perioada specificată.
Sub acest aspect, problemele şi conflictele etnice între locuitorii din teritoriile ocupate nu echivalează cu persecuţiile etnice exercitate de către autorităţile de ocupaţie şi pentru care legiuitorul a înţeles să acorde drepturi compensatorii.
Este adevărat că recurenta-reclamantă a dovedit că în perioada respectivă şi-a schimbat domiciliul, însă această măsură nu a fost materializarea unei persecuţii etnice din partea autorităţilor (care, de altfel, erau autorităţi maghiare) sau consecinţa unor astfel de persecuţii oficiale.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a reţinut că situaţia invocată de reclamantă nu se încadrează în prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pronunţând, astfel, o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva sentinţei civile nr. 201 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2005. Contencios.. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2831/2005. Contencios → |
|---|
