ICCJ. Decizia nr. 2839/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2839/2005
Dosar nr. 8501/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, sub nr. 645/2994, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 3646/2004, emisă de pârâtă şi emiterea unei hotărâri care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu întreaga familie, în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să părăsească domiciliul din Braşov şi să se refugieze în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, de unde s-au întors în Braşov, abia în anul 1947.
Prin sentinţa civilă nr. 117/F din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi a anulat hotărârea nr. 3646 din 21 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă pentru care urmează a-i recunoaşte drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Braşov care a motivat, în esenţă, că instanţa nu menţionează care este persecuţia etnică care l-a determinat pe contestator să-şi părăsească domiciliul din Braşov şi să se stabilească în Sfântu Gheorghe aflat sub stăpânire maghiară şi că statul român nu a avut o politică de persecuţie etnică aplicată propriilor cetăţeni de origine maghiară.
Recursul este nefondat.
A se refugia înseamnă, pe lângă retragerea dintr-un teritoriu ocupat şi a fugi din faţa unui pericol sau unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva.
În urma Dictatului de la Viena, fiecare a încercat să se pună la adăpost din faţa primejdiilor imediate, prin refugiere pe teritoriul unde credeau a găsi sprijin şi ocrotire: naţionalii români s-au retras de pe teritoriile ocupate de trupele hortyste, iar etnicii maghiari s-au refugiat în aceste teritorii.
În aceste condiţii, pentru egalitate de tratament, în mod întemeiat a reţinut Curtea, că reclamantul, aşa cum a dovedit cu declaraţiile martorilor, s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 din Braşov, în Sfântu Gheorghe.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 117/F din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2837/2005. Contencios. Refuz eliberare copii.... | ICCJ. Decizia nr. 284/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
