ICCJ. Decizia nr. 2831/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2831/2005
Dosar nr. 723/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 107 din 23 mai 2003, Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti a respins capătul III din actul de sesizare al Procurorului financiar, nr. 9144/73D/2001, privind obligarea pârâţilor V.M., P.A., C.L., R.G., R.D.I., H.N., S.C., B.F., S.S., C.C., R.G., S.P., C.D., C.G., S.N., B.D., B.O.E. şi B.G., la plata în solidar, către Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, a sumei de 9.514.088.197 lei, cu titlu de daune reprezentând plăţi nejustificate pentru obiectivul de investiţii „Unitatea Vamală Slobozia".
Prin Decizia nr. 552 din 26 septembrie 2003, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de Procurorul financiar împotriva sentinţei nr. 107 din 23 mai 2003 pronunţată de Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, în dosarul nr. 124/2001.
S-a reţinut că a fost schimbată soluţia constructivă iniţială, iar în ceea ce priveşte suplimentarea cantităţilor de lucrări, acestea se pot face direct la ordonatorii de credite în cauză, fără a depăşi valoarea totală aprobată a obiectivului de investiţii, valoare ce nu a fost depăşită.
Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României care a motivat, în esenţă, că în situaţia în care ar apare diferenţe de preţ între cele stabilite prin deviz şi contract şi cele efectiv decontate, ar fi trebuit să se procedeze la o expertiză financiar-contabilă, cu privire la care, însă, prima instanţă nu s-a pronunţat, deşi era necesară în raport cu natura constatărilor făcute de organele de control, iar o substituire a acesteia, cu expertiza contabilă efectuată în cauza penală n-ar fi fost posibilă.
Recursul este nefondat.
Raportul de expertiză efectuat în cauză cuprinde şi calculul asupra lucrărilor efectuate, în urma cărora s-a concluzionat că antreprenorul a efectuat lucrări în plus, în valoare de 43.297.552 lei.
Ministerul Finanţelor Publice a confirmat că a fost schimbată soluţia constructivă iniţială, iar în ceea ce priveşte suplimentarea cantităţilor de lucrări, acestea se pot face direct la ordonatorii de credite în cauză, fără a se depăşi valoarea totală aprobată a obiectivului de investiţii, valoare ce nu a fost depăşită.
În condiţiile în care valoarea totală a lucrărilor decontate este de 60.010.963.000 lei, iar valoarea devizului general aprobat al investiţiei, actualizat cu indicele de inflaţie, este de 67.418.635.000 lei, rezultă fără putinţă de tăgadă că valoarea totală aprobată a obiectivului de investiţii „Unitatea Vamală Slobozia" nu a fost depăşită.
Prin urmare, instanţa a reţinut corect că în ce priveşte pct. 3 din actul de sesizare în cauză nu există prejudiciu, astfel că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 552 din 26 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2837/2005. Contencios. Refuz eliberare copii.... → |
|---|
