ICCJ. Decizia nr. 442/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Recurenta C.C. G. Reghin, județul Mureș, a chemat în judecată Banca Națională a României, pentru ca instanța să dispună anularea Hotărârii Băncii Naționale a României nr. 5 din data de 3 aprilie 2003 și a Hotărârii nr. 17 din data de 22 iulie 2003, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal, prin Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003, Banca Națională a României i-a respins cererea de autorizare a funcționării C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate, iar prin Hotărârea nr. 17 din data de 22 iulie 2003, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, s-a respins contestația C.C. C.R. și a cooperativelor afiliate. A mai arătat că Hotărârea nr. 17 din 22 iulie 2003, a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, a fost dată cu încălcarea legii, fiind pronunțată în 22 iulie 2003, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de O.U.G. nr. 97/2000, modificată prin Legea nr. 200/2002, precum și că nu poate fi luată în considerare sub aspectul considerentelor noi pe care le invocă, raportat la Hotărârea nr. 5 din 3 aprilie 2003, a Băncii Naționale a României.
Mai înainte, însă, de a exercita controlul judiciar al soluției hotărârilor atacate, Curtea a constatat că la data de 23 noiembrie 2004, recurenta a depus o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecată.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a luat act de cererea formulată în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 947/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 440/2005. Contencios → |
|---|
