ICCJ. Decizia nr. 437/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 427/2004, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea introdusă de reclamanta C. Strehaia, împotriva pârâților Consiliul Local Căzănești, Consiliul Județean Mehedinți, și Guvernul României, cu consecința anulării H.G. nr. 963/2002, la pozițiile cuprinzând construcțiile aparținând reclamantei și care au fost trecute în domeniul public.
în motivarea sentinței, instanța de fond a invocat faptul că bunurile în litigiu formează proprietatea reclamantei și că în privința acestora nu operase nici unul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.
împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru următoarele motive:
în mod greșit s-a dispus anularea Anexei nr. 63 la H.G. nr. 963/2002, deoarece această anexă se referă la imobilele aparținând comunei Vânjuleț, și nu comunei Gârbovăț, fapt ce face ca hotărârea să nu poată fi executată, de unde rezultă caracterul ei nelegal.
Tot în mod greșit s-a apreciat ,ca fiind îndeplinită procedura prealabilă, când în realitate, aceasta nu a fost îndeplinită, deoarece reclamanta nu s-a adresat autorității emitente a actului contestat, ci unui alt organ (M.A.I.). Deoarece art. 5 din Legea nr. 29/1990 impune obligația contestării actului, la organul administrativ emitent, pentru neîndeplinirea acestei obligații, trebuia ca acțiunea să fie respinsă.
Aceeași instanță, în opinia recurentului, a apreciat greșit faptul că necontestarea de către reclamantă, a hotărârii Consiliului local, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor de interes public, nu poate duce decât la respingerea acțiunii. în realitate, tocmai hotărârile Consiliului local au stat la baza emiterii hotărârii de Guvern, deoarece ele sunt executorii și producătoare de efecte juridice.
Pe cale de consecință, nefiind anulat actul primar (hotărârea Consiliului local), deoarece nici nu a fost contestat, rezultă că nu poate fi anulat nici actul subsecvent (hotărârea de Guvern), emis în baza celui dintâi.
O altă critică adusă hotărârii pronunțate de către instanța de fond, se referă la faptul că, în mod greșit aceasta a considerat că hotărârea de Guvern este un act producător de efecte juridice, similare unei exproprieri fără just titlu. în realitate, acest act nu a constituit un alt regim juridic al bunurilor la care se referă, ci a realizat doar o operațiune de inventariere și pe cale de consecință, nu modifică regimul juridic al bunurilor și, deci, nu produce nici o vătămare a interesului reclamantei, ceea ce face să nu fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Examinând recursul pârâtului, prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este nefondat.
în dispozitivul sentinței recurate, instanța de fond nu precizează numărul anexei la hotărârea de Guvern în privința căreia s-a dispus anularea, ci doar pozițiile la care au fost notate construcțiile în litigiu. Astfel, nu se poate susține că hotărârea judecătorească nu va fi susceptibilă de executare, atât pentru faptul că nu sunt nominalizate alte imobile, decât cele ale reclamantei, cât și pentru faptul că orice eventuală eroare poate fi lesne îndreptată pe calea unor acțiuni juridice mult mai simple.
Nici critica referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile nu este fondată.
Astfel, împrejurarea că reclamanta s-a adresat Ministerului Administrației Publice, și nu Guvernului (adresa nr. 1320 din 18 decembrie 2002), nu este de natură a conduce la concluzia neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, deoarece, acest minister face parte din Guvern și coordonează exact problemele administrativ-teritoriale, inclusiv pe cele legate de domeniul public și privat al statului. Pe de altă parte, cererea greșit îndreptată, se înaintează organului administrativ competent și nu se ignoră ori se respinge.
în ce privește faptul necontestării de către intimată, a hotărârii Consiliului local, așa după cum corect reține instanța de fond, această împrejurare nu poate duce la concluzia obligativității respingerii acțiunii, întrucât actul care a stat la baza emiterii hotărârii de Guvern, fiind un act nul, nu poate produce efecte juridice.
Pe de altă parte, el nu a fost comunicat reclamantei și nici nu s-a făcut dovada publicării sale, pentru a putea fi cunoscut și eventual contestat.
în afara acestor aspecte, trebuie observat, însă, faptul că reclamanta nu era ținută de contestarea hotărârii Consiliului local, pentru a putea solicita anularea parțială a hotărârii de Guvern, deoarece primul act nu putea produce efecte juridice, în absența celui de-al doilea act.
Cât privește lipsa vătămării reclamantei, decurgând din simplul efect de inventariere al hotărârii de Guvern, și nu cel de schimbare a naturii juridice a bunurilor, trebuie observat că și sub acest aspect, hotărârea fondului este legală. Astfel, nu se poate susține că prin includerea unor bunuri, proprietatea C.C., în categoria celor de interes public al statului, pe baza unui act normativ al Guvernului, respectivele bunuri nu și-au schimbat natura juridică. Aceasta, deoarece ele au ieșit din sfera domeniului privat și au intrat în cea a domeniului public.
Pe cale de consecință, reclamanta a fost vătămată în dreptul său de proprietate și, deci, avea interes în promovarea acțiunii, făcând, astfel, să fie îndeplinită și condiția de admisibilitate a acestei acțiuni, cerută de art. 1 din Legea nr. 29/1990. Nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 438/2005. contencios → |
|---|
