ICCJ. Decizia nr. 4482/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 octombrie 2004, reclamanta O.T.M.A.S. a solicitat anularea H.G. nr. 865/2004, prin care s-au aprobat "Instrucțiunile de metrologie legală I.M.L. 1-04".
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003, iar dispozițiile acesteia sunt în contradicție flagrantă cu prevederile Directivei 2004/22/CA a Uniunii Europene, referitoare la mijloacele de măsurare, încălcându-se, astfel, prevederile art. 148 din Constituția României și ale art. 20 din Legea nr. 24/2000.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, în care invocă excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, iar pe fondul cauzei consideră că acțiunea este neîntemeiată, deoarece la elaborarea actului contestat s-au respectat dispozițiile Legii nr. 24/2000, iar acesta s-a emis în aplicarea prevederilor O.G. nr. 2/1992, urmare a modificărilor și completărilor aduse acestei ordonanțe, în vederea îndeplinirii angajamentelor pe care Guvernul le-a asumat față de Comunitatea Europeană.
Susține că hotărârea contestată nu se încadrează în categoria actelor normative ce trebuie supuse procedurii pentru asigurarea transparenței decizionale, neconstituind un act normativ de largă interpretare, ci este aplicabilă numai în domeniul metrologiei legale.
Mai susține că nu s-au încălcat prevederile art. 148 din Constituție, pentru că România nu este încă parte la tratatul constitutiv al Uniunii Europene, dar nu s-au încălcat nici prevederile art. 21 din Legea nr. 24/2000, republicată, deoarece Directiva nr. 2004/22/EC stabilește pentru statele membre ale Uniunii Europene, termene de transpunere și punere în aplicare în anul 2006.
Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, în ședința publică de la 13 decembrie 2004 a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Ministerul Economiei și Comerțului a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului, prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamanta nu face dovada vătămării sale într-un drept subiectiv recunoscut de lege, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Menționează că și pe fond acțiunea nu poate fi admisă, pentru că hotărârea contestată nu este un act cu aplicabilitate generală, în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003, și nici nu sunt încălcate prevederile art. 148 din Constituția României și ale art. 20 din Legea nr. 24/2000, deoarece Directiva nr. 2004/22/EC stabilește data de 30 aprilie 2006, ca termen limită pentru transpunerea și pentru publicarea noilor reglementări naționale armonizate de către statele membre, iar România încă nu este parte la tratatul constitutiv al Uniunii Europene, dar va transpune această directivă în cursul anului 2005.
Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 41 din 14 februarie 2005, în sensul că s-a dispus anularea ca nelegală a H.G. nr. 862/2004 și s-a respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Economiei și Comerțului, în interesul Guvernului.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că H.G. nr. 862/2004 este un act normativ cu caracter general, reglementând domeniul general al activității de metrologie, supus procedurii prevăzute de Legea nr. 52/2003, el trebuind să fie întâi elaborat în proiect, care să se anunțe, să fie afișat într-un loc vizibil și transmis către mass-media, comunicat tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea de informații în acest sens, cu termene pentru formularea de propuneri și apoi să fie transmis, spre analiză și avizare, autorităților publice competente, numai după definitivare, procedură ce nu s-a respectat în cauză.
Mai reține că hotărârea atacată nu cade sub incidența art. 6 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, pentru că nu este o reglementare într-o situație de urgență și că este irelevantă invocarea art. 148 din Constituție, pentru că, indiferent dacă la data elaborării hotărârii, România era sau nu parte la tratatul constitutiv al Uniunii Europene, trebuia respectată transparența decizională în administrația publică consacrată prin Legea nr. 52/2003, adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 74 alin. (2) din Constituție.
împotriva sentinței au declarat recurs, Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Economiei și Comerțului.
Guvernul României critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că eronat a fost admisă acțiunea.
Menționează că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept vătămat și a legăturii de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ și presupusa vătămare, iar ca asociație profesională nu se legitimează procesul activ, nici în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 52/2003.
Susține că hotărârea contestată este legală, deoarece nu încalcă dispozițiile legale în materie, prevederile art. 21 din Legea nr. 24/2000 și ale Legii nr. 52/2003, pentru că România trebuie să transpună Directiva nr. 2004/22/EC și să publice noile reglementări naționale armonizate de către statele membre, până la 30 aprilie 2006, iar până la 30 octombrie 2006 să le pună în aplicare, dar și pentru că actul atacat nu conține norme cu caracter general, ci norme speciale, pe un anumit domeniu de activitate.
Mai susține că Guvernul nu este subiectul obligației de a informa, a consulta cetățenii, fiind exceptat de la incidența Legii nr. 52/2003 și de aceea nu este susceptibil de a avea calitate procesuală pasivă.
Ministerul Economiei și Comerțului consideră că sentința recurată este nelegală și netemeinică.
Susține că hotărârea atacată nu se încadrează în categoria actelor normative care trebuie să fie supuse procedurii pentru asigurarea transparenței decizionale prevăzută de Legea nr. 52/2003, deoarece nu este un act normativ de largă interpretare, ci este aplicabilă numai în domeniul metrologiei legale.
Arată că nu s-au încălcat prevederile art. 148 din Constituția României pentru că în conformitate cu dispozițiile art. 69 din Legea nr. 20/2003 și art. 20 din Legea nr. 24/2000, România are obligația să asigure ca legislația sa să devină gradual compatibilă cu cea a Comunității, directiva privind libera circulație a mărfurilor, urmând a fi transpusă în cursul anului 2005, iar Directiva nr. 2004/22/EC are termene de transpunere și punere în aplicare în anul 2006.
Ambele recursuri vor fi analizate împreună, deoarece motivele invocate în cel de-al doilea recurs sunt identice cu motivele invocate în primul recurs.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a intimatei, invocată de Guvernul României, aceasta a fost respinsă corect de către prima instanță.
într-adevăr, conform prevederilor art. 3 lit. f) din Legea nr. 52/2003, intimata se încadrează între asociațiile legal constituite, care în baza art. 2 lit. b) din lege pot fi consultate în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Cum intimata este o asociație profesională în domeniul tehnicii măsurării care și pretinde că a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și care are și interesul să se modifice H.G. nr. 862/2004, rezultă că are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
în ce privește susținerea Guvernului, că este exceptat de la incidența Legii nr. 52/2003 și din acest motiv nu are calitate procesuală pasivă, nici această susținere nu poate fi reținută.
Și Guvernul trebuie inclus între autoritățile administrației publice obligate să respecte dispozițiile Legii nr. 52/2003, chiar dacă art. 4 lit. a) poate da loc la interpretări diferite.
Textul respectiv prevede autoritățile administrative centrale, ca fiind "ministerele, alte organe centrale ale administrației publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice descentralizate ale acestora, precum și autoritățile administrative autonome".
Dar și Guvernul face parte dintre autoritățile administrației centrale, fiind autoritatea publică a puterii executive conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, este alcătuit din primul-ministru și miniștri, conform art. 3 din aceeași lege și exercită conducerea generală a administrației publice.
Ca atare, nu poate fi exclus dintre autoritățile administrative obligate să asigure transparența în luarea deciziilor pentru emiterea sau adoptarea actelor administrative normative, astfel cum prevede art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003.
De altfel, ar fi contrar principiilor care stau la baza Legii nr. 52/2003, privitoare la informarea prealabilă a persoanelor asupra problemelor de interes public, la consultarea acestora în procesul de elaborare a actelor normative și la participarea lor activă la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, ca Guvernul, ca organ central al administrației publice, care asigură conducerea generală a acesteia, să fie exclus dintre autoritățile administrative cărora li se aplică dispozițiile Legii nr. 52/2003.
Privitor la susținerea recurenților că H.G. nr. 862/2004 prin care se aprobă "Instrucțiunile de Metrologie legală I.M.L. 1-04" (atacată în prezenta cauză), nu este un act normativ cu aplicabilitate generală și că din acest motiv nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, aceasta nu poate fi reținută.
în art. 1 din hotărâre se prevede că "se aprobă instrucțiunile de metrologie legală", iar art. 1 din instrucțiuni stabilește că acestea "reglementează condițiile de atestare, conservare, utilizare, perfecționare, comparare și racordare la sistemul Internațional de unități (SI) a etaloanelor naționale", ca și "cerințele pe care trebuie să le îndeplinească organizațiile deținătoare ale acestora".
Deci, instrucțiunile aprobate prin hotărâre au o aplicabilitate generală în domeniul metrologiei legale, reglementând domeniul general al activității de metrologie și sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice sau juridice pentru care acestea au incidență.
Corect a reținut instanța de fond și că hotărârea contestată nu cade sub incidența art. 6 alin. (9) din Legea nr. 52/2003, pentru că nu s-a emis în cazul reglementării unei situații care impune adoptarea de soluții imediate din cauza unor circumstanțe excepționale.
Se reține că la emiterea hotărârii nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 6 din Legea nr. 52/2003, în sensul că nu s-a făcut publicitatea stabilită de alin. (1) și (2) din acest articol referitoare la elaborarea proiectului de hotărâre și nici la organizarea unei dezbateri publice a proiectului de hotărâre, în condițiile și termenele prevăzute expres de lege, astfel că din acest punct de vedere H.G. nr. 862/2004 este nelegală și se impunea să fie anulată și să se admită acțiunea introductivă.
Cum se constată că la adoptarea hotărârii s-au încălcat dispozițiile imperative ale Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, nu mai este relevant a se analiza conținutul instrucțiunilor în raport cu art. 148 din Constituția României și cu art. 21 din Legea nr. 24/2000, republicată.
Pentru considerentele menționate mai sus, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., au fost respinse ambele recursuri, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4489/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4479/2005. Contencios → |
|---|
