ICCJ. Decizia nr. 4479/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 224 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva Casei Județene de Pensii Timiș, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca urmare a cererii de revizuire a hotărârii nr. 3405 din 10 decembrie 2002, înregistrată sub nr. 8642 din 27 noiembrie 2003.
Instanța a reținut că reclamantul nu a contestat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000, hotărârea nr. 3405 din 10 decembrie 2002, prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, acțiunea fiind formulată mult peste acest termen, împotriva unei adrese a pârâtei, prin care i s-a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat în hotărârea nr. 3405 din 10 decembrie 2002.
Instanța a mai reținut că sunt aplicabile prevederile art. 10 ale Legii nr. 189/2000, acțiunea fiind promovată mult peste acest termen, împotriva unei adrese a pârâtei, prin care i s-a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat prin hotărârea nr. 3405 din 10 decembrie 2002.
Instanța a mai reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 10 ale Legii nr. 189/2000, cu privire la revizuirea hotărârii adoptate în baza acestui act normativ, revizuire ce nu poate fi făcută decât din oficiu, de către pârâtă, când constată încălcări ale prevederilor legale.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamantul, iar înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 144 din 14 ianuarie 2005, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că hotărârea nr. 8642/2004 a fost comunicată reclamantului, la 13 ianuarie 2004, dată în raport cu care cererea reclamantului este în termen.
Soluționând în fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 135 din 12 aprilie 2005, a admis acțiunea formulată de B.I. împotriva Casei Județene de Pensii Timiș.
A anulat adresa nr. 8642 din 13 ianuarie 2004 și a obligat pârâta, să emită hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 august 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în categoria persoanelor persecutate din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în 7 septembrie 1940.
Iar cum reclamantul s-a născut în timpul refugiului, din momentul nașterii sale dobândește același statut, ca și părinții săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a criticat hotărârea atacată, precizând că în mod greșit s-a apreciat ca fiind în termen formulată, acțiunea reclamantului, întrucât la data de 13 ianuarie 2004, petentului i s-a comunicat răspunsul nr. 8642 din 13 ianuarie 2004, iar nu hotărârea nr. 3405 din 10 decembrie 2003, iar instanța de fond, în mod greșit a anulat adresa nr. 8642 din 13 ianuarie 2004, și nu hotărârea nr. 3405 din 10 decembrie 2003.
Recursul este nefondat.
Motivele de casare invocate de recurentă nu privesc hotărârea atacată, ci vizează probleme de fapt și de drept dezlegate prin decizia nr. 144 din 14 ianuarie 2005, cu privire la data comunicării hotărârii atacate și sesizarea instanței, în condițiile art. 7 și ale art.10 alin. (3) din Legea nr. 189/2000.
Or, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
De altfel, instanța de fond, în fond după casare, nici nu a mai pus în discuție problema tardivității, aspect soluționat, așa cum am arătat, prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 144 din 14 ianuarie 2005.
Cu privire la hotărârea instanței de fond, Curtea, examinând în temeiul art. 3041C. proc. civ., a constatat că soluția este legală și temeinică, nefiind contestat că reclamantul s-a născut după strămutarea părinților săi, urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar.
Așa fiind și cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, a fost respins recursul fondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4491/2005. Contencios → |
|---|
