ICCJ. Decizia nr. 4707/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta SC D.R.I. Colonești, județul Olt, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt și Garda Financiară Olt, solicitând anularea deciziei nr. 2263/1999, a dispoziției nr. 84/1998, a hotărârii nr. 10/1998, precum și a procesului-verbal de control nr. 595/1998 și exonerarea reclamantei de plata sumei totale de 43.256.797 lei, impozit pe profit și T.V.A.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organele de control, cu ocazia verificărilor efectuate, nu au luat în considerare toate înscrisurile din caiete, comparativ cu evidența contabilă, ceea ce a dus la stabilirea eronată a sumelor datorate.
Prin sentința civilă nr. 800/2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 251/2000, a aceleiași instanțe, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2198/2002, a fost admisă acțiunea, s-au anulat actele atacate și reclamanta a fost exonerată de răspundere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, pe baza noii expertize contabile efectuate în cauză, faptul că evidența contabilă a reclamantei este reală și certă, suma înregistrată în evidența contabilă fiind mai mare decât suma din caiete.
împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, reclamanta SC D.R.I. Colonești, județul Olt și pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară, secția Olt.
în cadrul unor motive comune de recurs, recurenții-pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Olt au susținut, în esență, că sentința instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept și că, în speță, concluziile expertizei contabile nu au nici o relevanță, deoarece, atât actul de control, cât și prin hotărârile pronunțate în procedura administrativ-jurisdicțională de organele Ministerului Finanțelor Publice, se recunoaște că intimata-reclamantă a înregistrat în evidența contabilă, mărfurile aprovizionate și a eliberat chitanțe aferente acestor vânzări.
Recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond, pentru omisiunea de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată solicitate și dovedite cu actele depuse la dosar.
Prin decizia nr. 1651 din 15 martie 2005 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost respins recursul reclamantei, ca tardiv declarat, iar recursurile pârâtelor au fost respinse ca nefondate.
Curtea a reținut că reclamantei i-a fost comunicată sentința nr. 800/2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la data de 1 ianuarie 2004, iar aceasta a depus recursul la 21 ianuarie 2004, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Referitor la recursul pârâtelor s-a reținut, în esență, că operațiunile contabile efectuate de reclamantă, sunt reale și certe, fiind cert și caracterul real al evidenței contabile; că mărfurile nu au fost vândute cu prețuri mai mari decât cele de recepție, astfel încât reclamanta nu s-a sustras de la declararea veniturilor impozabile.
La data de 31 martie 2005, reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1651 din 15 martie 2005, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, arătând că recursul a fost declarat în termen, deoarece sentința civilă nr. 800/2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, i-a fost comunicată la data de 6 ianuarie 2004.
Contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., este formulată în termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și este fondată.
Pe dovada de comunicare a sentinței se află aplicate două sigilii poștale: primul cu data de expediție din Craiova, 5 ianuarie 2004 și al doilea cu data ajungerii la destinație Colonești, 6 ianuarie 2004.
De aceea, mențiunea efectuată cu pixul de către factorul poștal pe procesul-verbal de predare, în sensul că predarea sentinței a avut loc pe data de 1 ianuarie 2004, este eronată.
Ca urmare, constatându-se că instanța de recurs a dat o dezlegare greșită recursului formulat de reclamantă, eroarea datorându-se unei greșeli materiale, contestația în anulare va fi admisă.
Pe cale de consecință, decizia nr. 1651 din 15 martie 2005 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost anulată în partea referitoare la respingerea, ca tardiv, a recursului formulat de SC D.R.I. Colonești.
Pentru judecarea acestui recurs s-a fixat termen la data de 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4013/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4706/2005. Contencios → |
|---|
