ICCJ. Decizia nr. 487/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 487/2005
Dosar nr. 7634/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 iunie 2004, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.532 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este soţia supravieţuitoare a lui P.T., refugiat ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 900 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de lege, în calitate de soţie supravieţuitoare, pentru perioada 10 mai 1941 - 15 septembrie 1944, cu începere de la data de 1 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că soţul reclamantei a fost refugiat cu părinţii săi, din localitatea Lunca Vişagului, comuna Poieni, judeţul Cluj, partea ocupată de Ungaria, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Lunca Vişagului, comuna Poieni, partea română, în urma persecuţiilor etnice la care au fost supuşi românii, de către regimul maghiar instaurat în septembrie 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut că după ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria, localitatea Lunca Vişagului a rămas în întregime în teritoriile administrate de guvernul român, astfel încât deplasarea familiei Paşcalău dintr-o parte, în alta a comunei, nu s-a datorat persecuţiilor etnice.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de aceste prevederi, persoanele, cetăţeni români care în perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind refugiaţi, expulzaţi sau strămutaţi în altă localitate.
Reclamanta a dovedit cu adresa Primăriei Poieni şi cu declaraţiile de martori, că, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, o parte a localităţii respective a trecut sub administraţie maghiară, după Dictatul de la Viena. Cum sunt bine cunoscute persecuţiile la care a fost supusă populaţia românească, de către noua administraţie, începând cu septembrie 1940, în mod corect Curtea de Apel Cluj a recunoscut soţului reclamantei, statutul de persoană refugiată, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, intimata-reclamantă beneficiază de drepturile acordate de lege, în calitate de soţie supravieţuitoare care nu s-a mai recăsătorit.
Faţă de aceste considerente şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 900 din 15 iulie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 486/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 488/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
