ICCJ. Decizia nr. 490/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 490/2005
Dosar nr. 7637/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iunie 2004, reclamanta P.D. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea parţială a hotărârii nr. 3174 din 14 mai 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, şi nu numai pentru intervalul 28 octombrie 1940 - 31 iulie 1942, cum s-a dispus prin hotărârea contestată.
Prin sentinţa civilă nr. 902 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă să recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă solicitată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, din probele administrate în cauză, că reclamanta împreună cu familia ei, s-a refugiat din oraşul Târgu Mureş, în toamna anului 1940, iar 6 martie 1945 i-a găsit stabiliţi în localitatea de refugiu, Luduş.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut că situaţia reclamantei nu se încadrează în dispoziţiile legii, întrucât localitatea în discuţie, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, este Luduş din Târgu Mureş, şi nu Luduş din judeţul Cluj.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetăţeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind refugiaţi, expulzaţi sau strămutaţi în altă localitate.
În speţă, intimata-reclamantă a făcut dovada, cu martorii audiaţi şi actele depuse, că s-a refugiat împreună cu familia ei, ca urmare a persecuţiilor etnice la care a fost supusă populaţia de origine română, de către administraţia maghiară instaurată în Ardealul de Nord, după septembrie 1940 şi au rămas în localitatea de refugiu, toată perioada prevăzută de lege, respectiv până la 6 martie 1945.
De altfel, intimata nici nu a susţinut că localitatea s-ar afla pe raza judeţului Cluj, atâta vreme, cât în judeţul respectiv nici nu există o localitate cu această denumire.
Pentru considerentele expuse şi faţă de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., constatând că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 902 din 15 iulie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 491/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
