ICCJ. Decizia nr. 5256/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 2 august 2004, în temeiul dispozițiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, C.N.A.S. a formulat întâmpinare împotriva pct. 2 lit. a) și b), pct. 3 lit. b) alin. (2), pct. 5, pct. 7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia nr. 27/A.I/2004, emisă de Secția de Control Financiar Ulterior - Divizia controlului gestionării fondurilor destinate asigurărilor sociale de stat, de sănătate, altor acțiuni de protecție socială și controlul instituțiilor publice autofinanțate, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 957 din 24 iunie 2005, a respins excepția de necompetență materială a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, a admis întâmpinarea formulată de C.N.A.S. și a anulat pct. 7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia nr. 27/A.I/2004, a Președintelui Secției de Control Financiar Ulterior.
Pentru a hotărî astfel, instanța Curții de Conturi a reținut, cu privire la competența de soluționare a cauzei, că este competentă să judece întâmpinarea împotriva deciziei emise în condițiile art. 94 și 95 din Legea nr. 94/1992, republicată și modificată, nu numai în cadrul unei forme specifice de control ierarhic administrativ, ci și ca o formă de sprijinire a activității instanțelor judecătorești, soluția pronunțată de Curtea de Conturi fiind supusă controlului judecătoresc.
Că, o astfel de cauză a rămas în competența Curții de Conturi, în condițiile în care se critică soluțiile tehnice adoptate printr-o decizie a Președintelui Secției de Control Financiar Ulterior, analiza acestora presupunând cunoștințe financiar-contabile specifice, pe care un judecător nu le posedă.
Cu privire la fondul întâmpinării, s-a reținut că soluția se impune, în raport cu împrejurarea că măsurile dispuse la pct. 7 și pct. 8 lit. a), b) și h) din decizia contestată, exced celor pe care emitentul deciziei le putea dispune potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea acestei hotărâri și reținerea cauzei, spre competentă soluționare, în primă instanță, de către înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul a susținut, în esență, că, în mod eronat, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, s-a considerat competentă să judece pricina, cu toate că, potrivit dispozițiilor art. 1 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, coroborate cu cele ale art. 46 și ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, competența în soluționarea cauzei aparținea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Critica formulată este întemeiată.
Este de necontestat că obiectul cauzei îl constituie întâmpinarea formulată de C.N.A.S. împotriva unor puncte din decizia nr. 27/2004, emisă de Președintele Secției de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi.
în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "împotriva deciziei, partea interesată poate face întâmpinare, în termen de 5 zile de la comunicare, la secția jurisdicțională sau, după caz, la Colegiul jurisdicțional competent teritorial".
Având în vedere că actul contestat a fost emis de președintele secției de control competente, este atrasă incidența prevederilor art. 46 din Legea nr. 94/1992, republicată, așa cum a fost completată și modificată, potrivit cărora, "secția jurisdicțională judecă, în primă instanță, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise, potrivit art. 95 alin. (1), de președinții secțiilor de control ale Curții".
Ținând cont de faptul că în temeiul dispozițiilor art. 1 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată și modificată prin Legea nr. 49/2004, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești ordinare și că dosarele aflate pe rolul secției jurisdicționale a Curții de Conturi și al completului, în compunerea prevăzută la art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se preiau de înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că decizia recurată s-a pronunțat cu încălcarea regulilor imperative de competență materială.
Prin urmare, în considerarea celor expuse și în baza art. 304 pct. 5 și a art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a casat decizia atacată și a reținut cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, fixându-se termen pentru judecarea întâmpinării formulată de C.N.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5254/2005. contencios → |
|---|
