ICCJ. Decizia nr. 5254/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2004, așa cum a fost precizată, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara:
- anularea Ordinului nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis de prima pârâtă;
- obligarea pârâtelor la reîncadrarea sa pe funcția publică deținută anterior emiterii ordinului, cea de consilier superior A I 1, prin operarea în statul de funcții și de personal existente până la 1 ianuarie 2005;
- radierea funcției de inspector vamal asistent înscrisă în cartea sa de muncă, în temeiul Ordinului nr. 1519/2004;
- constatarea încetării efectelor juridice ale deciziei nr. 1163/2003, prin care a fost încadrat în această din urmă funcție și suspendarea executării Ordinului nr. 1519/2004, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, cu cheltuieli de judecată.
în motivare, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus că reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi cea prevăzută de deciziile emise până la data de 15 iulie 2003.
S-ar pune, astfel, în aplicare decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Directorul general al Autorității Naționale a Vămilor, prin care, practic, reclamantul a fost retrogradat din funcția de consilier superior A I 1, pe funcția inferioară de inspector vamal asistent.
Reclamantul a mai susținut că ordinul contestat încalcă prevederile legale privind normele de tehnică legislativă, dispozițiile și principiile Legii nr. 188/1999, republicată și pe cele ale Legii nr. 161/2003 și ale Ordinului nr. 218/2003, al Ministrului Administrației Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și principiul neretroactivității legii și pe cel al irevocabilității actului administrativ.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 126 din 11 aprilie 2005, a disjuns acțiunea precizată, a admis cererile reclamantului, a anulat Ordinul nr. 1519/2004 și a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția de consilier superior A I 1, începând cu data de 15 iulie 2003 și până la data de 1 ianuarie 2005.
A respins cererea privind decizia nr. 1163/2003, pe excepția lipsei procedurii prealabile.
A declinat competența materială pentru soluționarea cererii de radiere în cartea de muncă a reclamantului, în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.
A obligat pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, la 12.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ordinul atacat este nelegal, pentru că a dispus măsuri cu caracter retroactiv și a încălcat, astfel, principiul potrivit căruia actul administrativ produce efecte, numai din momentul emiterii sale și principiul stabilității în funcția publică.
Referitor la efectele deciziei nr. 1163/2003, emisă de Directorul general al Autorității Naționale a Vămilor, instanța a reținut că reclamantul nu a respectat procedura de contestare prealabilă prevăzută imperativ de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.
în ceea ce privește cererea de radiere a unor mențiuni în cartea de muncă, instanța fondului a reținut că nu are competența materială de a o soluționa, obiectul său excedând prevederilor art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990 și neavând caracter accesoriu sau incidental.
împotriva sentinței au declarat recurs, atât reclamantul G.M., cât și pârâta Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor.
în recursul său, reclamantul a criticat soluția primei instanțe, exclusiv în partea referitoare la decizia nr. 1163/2003, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041C. proc. civ., casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, în vederea judecării capătului de cerere privind constatarea încetării efectelor juridice ale deciziei nr. 1163/2003, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul a susținut, în esență, că, respingând capătul de cerere respectiv, pe excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța fondului a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, întrucât, pe de o parte, decizia menționată nu i-a fost și nici nu putea să-i fie comunicată, fiind detașat în altă localitate, iar pe de altă parte, asupra deciziei, pârâta a revenit pe cale administrativă, revocând-o prin decizia nr. 1264 din 14 august 2003.
în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041C. proc. civ., recurenta-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii, ca temeinic și legal, a Ordinului nr. 1519/2004 și menținerea în rest a dispozițiilor instanței.
în motivarea recursului său, pârâta a arătat, în esență, că Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 a fost emis în vederea executării sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
A mai susținut că revenirea la reîncadrările funcționarilor publici făcute prin deciziile nr. 1155 - 1163 din 15 iulie 2003, a fost necesară, deoarece și decizia nr. 1266 din 14 august 2003, prin care deciziile inițiale fuseseră revocate, precum și deciziile nr. 1265 și nr. 1264 din 13 august 2003, prin care s-a realizat o nouă reîncadrare, au fost anulate de instanțele judecătorești, prin hotărâri definitive și irevocabile.
Criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.
în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acel moment, înainte de a cere instanței de contencios, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat într-un drept al său, se va adresa în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul sau la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (2), autorității emitente.
întrucât acțiunea în contencios administrativ nu putea fi soluționată fără îndeplinirea procedurii administrative prealabile, condiție sine qua non a promovării acțiunii pentru anularea actului administrativ, în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privitor la decizia nr. 1163/2003.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului, în sensul că decizia menționată nu i-ar fi fost comunicată, fiind detașat la o altă direcție regională vamală, deoarece pe de o parte, decizia privește toți funcționarii publici din cadrul Direcțiilor regionale vamale interjudețene și din Birourile vamale de control și vămuire la interior și frontieră și i-a fost înscrisă în carnetul de muncă al recurentului.
Pe de altă parte, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003 se regăsește la dosarul de fond și nici până la această dată nu s-a făcut dovada că ar fi fost contestată pe cale administrativă de către recurentul-reclamant.
Ținând cont de faptul că, referitor la acest capăt de cerere, soluția instanței de fond este legală și temeinică, Curtea a respins recursul reclamantului, ca nefondat.
Criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt întemeiate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că în aplicarea prevederilor art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, șeful Direcției Generale a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor) a emis, între altele, decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care, între alții, recurentul-reclamant, care deținea funcția de consilier A I 1 a fost reîncadrat în funcția publică de inspector vamal.
Este adevărat, prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003, emisă în baza notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, s-a procedat la o nouă reîncadrare a funcționarilor publici, ocazie cu care recurentul-reclamant a fost reîncadrat în funcția publică de inspector vamal superior.
Dar, atât nota de constatare, cât și decizia nr. 1266 din 14 august 2003 au fost anulate prin hotărâri ale instanțelor judecătorești, iar prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, emis în aplicarea și executarea sentinței civile nr. 4923 din 15 noiembrie 2004, a Tribunalului București, au fost revocate deciziile emise după data de 15 iulie 2003, între care și decizia nr. 1266 din 14 august 2003, dispunându-se revenirea la reîncadrarea în funcția publică stabilită, în cazul recurentului-reclamant, prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003.
în raport cu cele arătate mai sus, rezultă că instanța de fond a reținut în mod greșit că prin Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 ar fi fost încălcat principiul neretroactivității actului administrativ, în cauză fiind vorba de un act administrativ emis în executarea unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile.
De asemenea, nu se poate reține că Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004 ar fi produs efecte vătămătoare asupra drepturilor recurentului-reclamant, din moment ce reîncadrarea acestuia în funcția publică de inspector vamal asistent a fost realizată prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, act administrativ care, în cauză, așa cum s-a arătat, nu rezultă că ar fi fost contestat.
Așa fiind, recursul reclamantului a fost respins, recursul pârâtei a fost admis, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că au fost respinse capetele de cerere din acțiunea reclamantului referitor la anularea Ordinului nr. 1519/2004 și la reîncadrarea acestuia pe funcția publică de consilier A I 1, pe perioada 15 iulie 2003 - 1 ianuarie 2005, ca neîntemeiate. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5256/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4687/2005. Contencios → |
|---|
