ICCJ. Decizia nr. 5283/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2005, la Tribunalul Neamț, reclamanta G.L., în calitate de procuror, a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, să-i plătească drepturile bănești reprezentând prima de concediu, o sumă egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu de odihnă pe anii 2001, 2002, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în bugetul pe anul 2005, sumele necesare plății primelor de concediu restante.
în motivarea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 18 C. muncii, art. 38 și art. 49 alin. (1) din Constituție și art. 411alin. (1) din Legea nr. 50/1996, a cărei aplicare a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 și apoi, până la 31 decembrie 2002, prin art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2001 și prin art. 32 din Legea nr. 744/2001.
Prin sentința civilă nr. 231 din 15 aprilie 2005, Tribunalul Neamț, ca instanță competentă pentru judecarea litigiilor de muncă, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 42 din O.U.G. i nr. 177/2002, care prevăd această competență materială pentru judecarea pricinii în primă instanță.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și prin sentința civilă nr. 1435 din 7 septembrie 2005 a admis această excepție, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț și constatând existența unui conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului ivit.
Hotărând astfel, Curtea de Apel București a considerat că raportul juridic dedus judecății este un raport de muncă, pentru că se solicită drepturi salariale a căror existență nu poate fi stabilită decât în conformitate cu prevederile Codului muncii, și nu în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003.
învestită în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, Curtea a stabilit că Tribunalul Neamț este competent să judece în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu pe anii 2001 și 2002 și în drept, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. (2) C. muncii.
Cum drepturile solicitate sunt de natură salarială și nu s-a contestat modul lor de calcul, Curtea de Apel București a constatat corect că nu este competentă material să judece un litigiu de muncă, pentru care art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., a prevăzut competența tribunalului de a se pronunța în primă instanță.
în consecință, față de obiectul pricinii, nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și nici normele de competență materială cuprinse în art. 42, cu atât mai mult, cu cât drepturile salariale au fost solicitat pentru o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, la care a intrat în vigoare acest act normativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea a stabilit că Tribunalul Neamț, ca instanță cu plenitudine de competență în materia conflictelor de muncă, este, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competent să judece pricina în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5278/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5286/2005. Contencios → |
|---|
