ICCJ. Decizia nr. 5318/2005. Contencios. Anulare decizie a C.N.A.S - revocare din funcţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5318/2005
Dosar nr. 1878/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul O.D. a chemat în judecată C.N.A.S., solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei nr. 296 din 25 iunie 2004, înregistrată la pârâtă, sub nr. 3248 din 28 iunie 2004 şi restabilirea situaţiei anterioare.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită, a fost revocat din funcţia de Preşedinte Director General al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, măsură apreciată ca fiind abuzivă şi fără temei legal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 440 din 14 martie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reţinând lipsa procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, O.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat că în mod greşit, instanţa de fond i-a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, întrucât în opinia sa, o astfel de procedură nu mai este obligatorie în raport cu prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţia României, revizuită, în vigoare la data introducerii acţiunii sale, potrivit cu care jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dat o justă interpretare prevederilor Legii nr. 29/1990, ca lege specială în materia contenciosului administrativ, ale cărei prevederi imperative nu pot fi înlăturate.
Obligaţia persoanei lezate de a folosi anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, procedura administrativă prealabilă are drept scop crearea unei reale posibilităţi pentru autoritatea publică emitente sau celei ierarhic superioare, de a reanaliza aspectele invocate şi eventual, de a revoca ori de a modifica actul, prevenind, astfel, un proces.
Art. 5 din Legea nr. 29/1990 stabileşte drept condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, parcurgerea etapei procedurii prealabile, sancţiunea în cazul nerespectării acestor prevederi fiind, astfel, după cum corect a reţinut şi instanţa de fond, respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.
Invocarea de către recurentul-reclamant, a prevederilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, este nepotrivită şi inaplicabilă în cauză. În plus, sunt omise dispoziţiile art. 52 din aceeaşi Constituţie, potrivit cu care, în mod expres se stipulează că drepturile persoanelor vătămate de o autoritate, prin acte administrative sau prin nesoluţionarea cererilor, pot fi recunoscute şi valorificate, dar numai în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege, respectiv Legea nr. 29/1990, în care se prevede cu caracter obligatoriu, efectuarea procedurii prealabile.
Faţă de cele arătate, reţinând netemeinicia criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul de faţă, cu consecinţa menţinerii hotărârii legale pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.D. împotriva sentinţei civile nr. 440 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5317/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5321/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
