ICCJ. Decizia nr. 5321/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5321/2005
Dosar nr. 2182/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 15866 din 25 ianuarie 2005, emisă de aceasta şi obligarea ei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, îi ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţiile martorilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 320 din 23 mai 2005, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea hotărârii nr. 15866 din 25 ianuarie 2005.Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 1 iunie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că din probele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost strămutat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice instituite în această localitate.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că aşa-zisul refugiu al reclamantului a avut loc în luna iunie 1942, din localitatea Ciucea, localitate aflată sub ocupaţia austro-ungară, în localitatea Lunca Vişagului, localitate aflată tot sub ocupaţia regimului austro-ungar, astfel că nu se poate cunoaşte cu adevărat care a fost motivul schimbului de domiciliu.
S-a mai susţinut că situaţia intimatului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât simplul fapt al naţionalităţii române nu poate conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-a datorat persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, „beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, după cum urmează lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţii cu martori.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor T.G. şi P.C. rezultă că reclamantul M.V., împreună cu familia, s-a refugiat în cursul lunii mai 1942, din Ciucea, la Lunca Vişagului, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, consecinţa Dictatului de la Viena, refugierea fiind datorată persecuţiilor etnice instituite în localitatea de domiciliu a acestuia.
Faţă de considerentele sus menţionate, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 320 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5318/2005. Contencios. Anulare decizie a... | ICCJ. Decizia nr. 1572/2005. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
