ICCJ. Decizia nr. 607/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 607/2005
Dosar nr. 6697/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6194 din 25 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 584 din 28 aprilie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A.M., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi în consecinţă, a dispus anularea hotărârii nr. 13232 din 2 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2004.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta are calitatea cerută de lege, pentru perioada în care părinţii săi au fost refugiaţi, întrucât în acea perioadă era minoră.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că declaraţiile martorilor sunt contradictorii, atât cu privire la data plecării în refugiu, cât şi cu privire la sfârşitul perioadei refugiului, situaţia reclamantei nefiind cea a unei persoane născută în refugiu.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, minoră fiind, a plecat în refugiu împreună cu familia sa, în toamna anului 1940, în Săulia de Câmpie, judeţul Mureş, apoi în Luduş, judeţul Mureş şi în continuare, în Bucureşti; a urmat cursurile şcolii primare în perioada 1940 - 1941, în comuna Săulia de Câmpie, judeţul Mureş, cursurile şcolii din Luduş, judeţul Mureş, clasa a VI-a în perioada 1941 - 1942 şi cursurile şcolii profesionale de ucenici din Bucureşti, în perioada 1942 - 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este şi cazul copiilor care, minori fiind în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice, au suferit şi ei toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză reclamanta, care minoră fiind, s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, minor fiind în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile. În consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 584 din 28 aprilie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 608/2005. Contencios → |
|---|
