ICCJ. Decizia nr. 703/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 20 mai 2003, reclamantul P.T. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România, în prezent Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând anularea deciziilor nr. 1361 din 14 februarie 2003 și nr. 9069 din 10 mai 2003 și obligarea pârâtei să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, respectiv cerința îndeplinirii o perioadă de minimum 10 ani a funcției de consilier juridic sau jurisconsult.
Astfel, în mod greșit pârâta nu a luat în considerare adeverințele de echivalare prin care s-a probat că din luna noiembrie 1991, reclamantul, lucrând inițial în calitate de comisar principal la Garda Financiară și ulterior, ofițer în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a îndeplinit atribuții specifice funcției de consilier juridic.
Prin sentința civilă nr. 1240 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că au vocație de a fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, doar persoanele care au îndeplinit efectiv, conform încadrării avute în statul de funcțiune, funcțiile de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanța a aplicat greșit legea, considerând că dispozițiile O.G. nr. 28/2002 și H.C.M. nr. 779/1961, potrivit cărora stagiul efectuat în funcțiile militare și militarizate poate fi echivalat cu stagiul corespunzător funcțiilor civile, pentru care pregătirea este dovedită prin acte oficiale, nu ar avea aplicabilitate.
Potrivit celor două adeverințe de echivalare emise de Ministerului Administrației și Internelor, reclamantul, prin natura atribuțiilor îndeplinite, a îndeplinit efectiv funcția de consilier juridic, neavând relevanță încadrarea în statul de funcțiuni, astfel încât este legală cererea privind primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data cererii, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.
Instanța de fond a interpretat în mod corect aceste prevederi, care enumeră limitativ, și nu exemplificativ, categoriile de juriști cărora li se recunoaște dreptul de a fi primiți în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Dispozițiile legale sus-menționate fac referire numai la funcțiile juridice de judecător, procuror, notar și consilier juridic sau jurisconsult, astfel încât susținerea reclamantului, că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, trebuie interpretat în sensul că ar avea în vedere și funcții echivalente, nu are suport legal.
în consecință, s-a reținut în mod întemeiat că reclamantul nu îndeplinește una din condițiile prevăzute de legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, respectiv cerința îndeplinirii cel puțin 10 ani a funcției de consilier juridic, astfel încât cererea de a fi scutit de susținerea examenului de intrare în avocatură, a fost bine respinsă.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 624/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 698/2005. Contencios → |
|---|
