ICCJ. Decizia nr. 768/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 768/2005
Dosar nr. 5046/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2004, reclamanta H.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1083 din 7 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 39 din 18 februarie 2004, prin care a admis acţiunea, a modificat hotărârea nr. 1083 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - aprilie 1945.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că în perioada 2 - 11 aprilie, trupele sovietice au ocupat localităţile Dorohoi, Botoşani, Rădăuţi, Solca, Suceava şi Paşcani (inclusiv). Suceava fiind şi ea ocupată, a avut un regim de ocupaţie militară sovietică, iar la data de 20 august 1944, prin declanşarea operaţiunii Iaşi - Chişinău, linia frontului româno-german-sovietic a fost străpunsă, trupele înaintând spre sud, această operaţiune încheindu-se la data de 29 august 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulată de H.V.
Recurenta a susţinut că, hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus-menţionate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, din copia extras a registrului de refugiaţi din Moldova, emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Olt, copiile actelor de stare civilă şi declaraţiile martorilor C.N. şi C.G., rezultă faptul că în perioada martie 1944 - aprilie 1945, reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat datorită ordinelor de evacuare generală, din Botoşani, în comuna Fălciu, judeţul Olt.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 39 din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 770/2005. Contencios. Anulare dispozitie... → |
|---|
