ICCJ. Decizia nr. 805/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 805/2005
Dosar nr. 736/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 25 din 26 iunie 2003, a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Judeţene Brăila s-a admis excepţia de tardivitate a emiterii deciziei de imputare nr. 1128 din 2 iulie 2002, emisă de Direcţia Serviciilor Publice a oraşului Ianca, judeţul Brăila şi ca urmare a fost anulată această decizie prin care a fost imputată contestatoarei S.D., suma de 943.837.249 lei.
Prin Decizia nr. 489 din 16 septembrie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României a respins recursurile jurisdicţionale declarate împotriva sus menţionatei sentinţe, de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Brăila şi de Direcţia Serviciilor Publice a oraşului Ianca, obligând-o pe aceasta din urmă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3 milioane lei către intimata S.D.
Pentru a se pronunţa astfel, secţia jurisdicţională a reţinut că Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea termenului de 60 de zile (termen de prescripţie extinctivă) prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii. Din raportul nr. 231 din 26 februarie 2002, semnat de conducătorul unităţii - Direcţia Serviciilor Publice, rezultă că s-a luat act de existenţa prejudiciului format din debite prescrise şi de anularea, ca netimbrate, a unor acţiuni în justiţie pentru recuperarea debitelor. Termenul de 60 de zile nu poate fi prorogat, pe motiv că nu s-a stabilit în mod cert cuantumul pagubei, iar faptul că unitatea nu a avut consilier juridic în acea perioadă, nu poate constitui motiv de suspendare a termenului.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs, atât Procurorul general financiar, cât şi Direcţia Serviciilor Publice Ianca.
Ambii recurenţi au arătat, în esenţă, că instanţa de recurs jurisdicţional a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 108 alin. (2) C. muncii şi că ar fi putut fi invocată tardivitatea emiterii deciziei de imputare, exclusiv cu privire la suma de 5.696.769 lei, deoarece aceasta este suma identificată, ca fiind prescrisă prin referatul nr. 231 din 26 februarie 2002, reţinut în motivarea hotărârilor ambelor instanţe. În opinia recurenţilor, termenul de 60 de zile în privinţa sumei de 878.275.742 lei (din totalul de 943.837.249 lei pentru care s-a emis Decizia de imputare) trebuia calculat de la data aducerii la cunoştinţa Direcţiei Serviciilor Publice, a prejudiciilor reprezentând debitele prescrise prin referatele nr. 745 din 9 mai 2002 şi nr. 933 din 5 iunie 2003.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei nr. 489 din 16 septembrie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Recursurile sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse în consecinţă.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 10/1972 (Codul Muncii în vigoare la momentul emiterii deciziei de imputare): „termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să emită Decizia, a luat cunoştinţă de producerea pagubei".
Atât instanţa de fond (Colegiul jurisdicţional Brăila), cât şi instanţa de recurs jurisdicţional au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale mai înainte citate.
Legiuitorul a înţeles să raporteze termenul de emitere a unei decizii de imputare la momentul (data) luării la cunoştinţă de producerea pagubei, şi nu la cel al cunoaşterii întinderii prejudiciului. Cel în drept să emită Decizia de imputare are obligaţia ca în termenul prevăzut de lege să întreprindă toate cercetările necesare pentru stabilirea cuantumului pagubei şi identificarea celor vinovaţi de producerea ei.
În speţă, s-a luat cunoştinţă de existenţa prejudiciului, la data de 26 februarie 2002, conform referatului nr. 231, semnat de conducătorul unităţii, iar Decizia de imputare nr. 1128, în sarcina intimatei (fost şef birou financiar contabil), a fost emisă la 2 iulie 2002.
Întrucât termenul prevăzut în mod imperativ de dispoziţiile art. 108 fostul C. muncii, a fost depăşit, în mod corect instanţa de recurs jurisdicţional a menţinut, ca legală şi temeinică, soluţia Colegiului jurisdicţional Brăila, de anulare, ca tardivă, a deciziei de imputare în discuţie.
Sub aspectul termenului de emitere a deciziei de imputare în discuţie, apar ca nerelevante, referatele nr. 745 din 9 mai 2002 şi nr. 933 din 5 iunie 2003, invocate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României şi de Direcţia Serviciilor Publice Ianca, judeţul Brăila, împotriva deciziei nr. 489 din 16 septembrie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
