ICCJ. Decizia nr. 881/2005. Contencios. La revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 881/2005
Dosar nr. 4530/2003
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 decembrie 1999, L.D. a chemat în judecată C.N.V.M. şi pe preşedintele acesteia, Ş.B., solicitând obligarea primei pârâte să emită o ordonanţă de suspendare a tranzacţiilor acţiunilor SC C. SA, pe piaţa de capital, până la soluţionarea litigiului dintre părţi.
De asemenea, a cerut anularea deciziei pârâtei, privind sesizarea nr. 23.641 din 22 noiembrie 1999, recunoaşterea dreptului său la un tratament egal şi echitabil, identic cu cel aplicat tuturor celorlalţi acţionari, precum şi obligarea ambilor pârâţi, în solidar, la repararea pagubei cauzate acţionarilor, alţii decât cei indicaţi în finalul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 27 iunie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă. Această hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 2208 din 6 iunie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
La data de 25 aprilie 2003, L.D. a formulat o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 749/2000.
Revizuienta a susţinut că instanţa de judecată s-a pronunţat asupra acţiunii, fără a ţine seama de înscrisurile anexate în dosar şi din care rezultă fără echivoc justeţea apărărilor sale.
Prin sentinţa civilă nr. 1057 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, reţinând că înscrisurile depuse de L.D. nu îndeplinesc cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a justifica măsura retractării sentinţei civile atacate.
Mai precis, înscrisurile respective nu au existat la data pronunţării hotărârii, nu infirmă temeinicia acesteia şi nici nu sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Împotriva sentinţei, revizuienta a declarat recurs.
Ea a susţinut că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece curtea de apel i-a refuzat cererea de completare a probelor şi nu a luat în considerare actele existente în dosare (fond şi recurs).
Totodată, instanţa nu a examinat fondul litigiului şi o serie de probe administrate, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal, care o prejudiciază.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, aceste condiţii de admisibilitate a căii extraordinare de atac nu sunt întrunite, pentru că notele şi înscrisurile depuse de L.D. nu sunt înscrisuri noi cu o valoare probatorie determinantă pentru corecta soluţionare a cauzei.
Nu s-a făcut nici dovada că, deşi au existat la data primei judecăţi, înscrisurile respective, nu au putut fi înfăţişate datorită reţinerii lor de către partea adversă sau a unei împrejurări mai presus de voinţa revizuientei.
În legătură cu ele s-a pronunţat, de altfel, şi Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, care prin Decizia nr. 3707 din 3 decembrie 2002, a respins contestaţia în anulare formulată de L.D., împotriva unei hotărâri judecătoreşti anterioare, ca nefondată.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinţei civile nr. 1057 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 882/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
