ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 878/2005
Dosar nr. 1086/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.F. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 1894 din 16 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 473/CA din 9 decembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 11 aprilie 1944, în localitatea Cervonoarneiskoc, raionul Odesa, unde părinţii săi s-au refugiat în septembrie 1940, din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului din 7 septembrie 1940, de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, privind schimbul de populaţie între cele două ţări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
În acest sens, a precizat că instanţa a reţinut că reclamanta a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, fără a ţine seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înaintea sau în timpul refugiului şi născuţi după refugiul părinţilor, ignorând, totodată şi Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de aceeaşi autoritate.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Cum reclamanta P.F. s-a născut la 11 aprilie 1944, în localitatea Cervonoarneiskoc, raionul Odesa, în timpul refugiului părinţilor săi, care au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii, invocate de recurenta-pârâtă, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, sunt irelevante pentru soluţionarea cauzei. Acestea sunt simple opinii lipsite de forţă juridică şi întemeiate pe prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, neavând nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 473/CA din 9 decembrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 880/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
