ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 876/2005
Dosar nr. 1186/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 august 2001, reclamanta B.Ş. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 104.722 din 6 iunie 2001, emisă de Casa de Pensii a sectorului 5, prin care s-a respins cererea de adăugare a sporului de grupă superioară de muncă pentru perioada 12 iunie 1970 - 1 iulie 1990.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 468 din 6 decembrie 2001, a admis contestaţia, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta, să emită o nouă decizie de pensionare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin Decizia civilă nr. 1035 din 7 iunie 2002, a admis recursul declarat şi a modificat sentinţa, iar în fond, a respins contestaţia, ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în anulare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, susţinând în esenţă că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat, o soluţionare greşită a cauzei pe fond, fiind, totodată, şi vădit netemeinică.
Recursul în anulare este fondat.
Prin Decizia nr. 104.722 din 15 august 1990, a Casei de Pensii a sectorului 5, s-a stabilit că reclamanta B.Ş. beneficiază de pensii pentru munca depusă în activitatea de montator - reglor.
Prin dispoziţiile art. 2 din Decretul - lege nr. 68/1990, în vigoare la data formulării cererii, s-a stabilit că locurile de muncă şi activităţile care se încadrează în grupa I şi II de muncă, vor fi precizate la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii.
Prin Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990, emis în comun de către cele trei instituţii, s-au stabilit locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupa I şi II de muncă, în vederea pensionării.
Potrivit pct. 13 din acest ordin, „perioada lucrată după data de 18 martie 1969, până în prezent şi în continuare se încadrează în grupa I şi II de muncă, în conformitate cu prevederile prezentului ordin, ce înlocuieşte Ordinele nr. 59/1969, nr. 195/1976 şi nr. 210/1977 ale ministrului sănătăţii, care îşi încetează aplicabilitatea".
Prin Ordinul nr. 125 din 5 mai 1990, emis tot de cele trei autorităţi, având ca obiect precizarea locurilor de muncă, precum şi a activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite, care se încadrează în grupa I şi II de muncă, în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, s-a stabilit că munca desfăşurată de reclamantă, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Astfel, în Anexa nr. II pct. 18 a ordinului, s-a precizat că se încadrează în grupa a II-a de muncă, activitatea prestată la instalaţii, utilaje sau aparate care funcţionează cu radiaţii electromagnetice.
Cu adeverinţa nr. A/2108 din 4 octombrie 2000, a U.M. 02638, s-a precizat că B.Ş. lucrat în perioada 12 iunie 1970 - 1 iulie 1990, beneficiind de grupa a II-a de muncă, conform Ordinelor nr. 50 şi nr. 125/1990.
Totodată, din comunicarea nr. 43/G/762 din 25 martie 1998, a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, rezultă că nivelul radiaţiilor electromagnetice, determinat prin măsurători în diferite locuri de muncă din această unitate, are valori peste nivelul maxim admis, afectând în totalitate mediul de muncă.
Întrucât actele dosarului atestă că activitatea desfăşurată de reclamantă, se încadrează în grupa a II-a de muncă, se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul general, se va casa Decizia atacată şi se va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 1035 din 7 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 468/F din 6 decembrie 2001, a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
