ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 877/2005
Dosar nr. 711/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 31 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 92/2002, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a României a admis în parte actul de sesizare, încheierea nr. 138 din 21 octombrie 2002 - petitul 1.
A dispus obligarea pârâţilor T.F., R.I. şi V.I., la plata, în solidar, a sumei de 41.939.018 lei, despăgubiri civile către Ministerul Apărării Naţionale, precum şi actualizarea acestora, în temeiul art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin calcularea de foloase nerealizate pe baza taxei scontului de 18,4%, de la data naşterii prejudiciului - 1 martie 2002, până la data celei din urmă plăţi a despăgubirilor reactualizate, în scopul dezdăunării bugetului de stat.
De asemenea, a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra veniturilor şi bunurilor mobile şi imobile ale numiţilor pârâţi, până la concurenţa sumei de 41.939.018 lei, plus foloasele nerealizate aferente.
În final a dispus obligarea pârâţilor T.F., R.I. şi V.I., la câte 200.000 lei fiecare cheltuieli de judecată, în favoarea bugetului de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Direcţia de Control Financiar Ulterior Iaşi a Camerei de Conturi Iaşi, prin încheierea nr. 13 din 21 octombrie 2000, a învestit Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a României, cu soluţionarea petitului 1 al actului de sesizare, prin care s-a reţinut existenţa unui prejudiciu de 70.751.804 lei (28.812.786 lei+ 41.939.018 lei), cauzat prin plată nelegală efectuată de către prepuşii U.M. 02309 Iaşi - pârâţi în cauză - ing. T.F., comandant al unităţii, lt.col. R.I. - ing. şef şi lt. ing. V.I. - diriginte de şantier, în sarcina cărora a fost reţinută răspunderea.
În fapt, UM 02309 Iaşi, în numele şi pentru UM 01801 „F" Hoceni, a încheiat cu SC S. SRL, contractul nr. 41 din 16 martie 2000, în valoare de 567.989.000 lei, având ca obiect lucrări de reparaţii la instalaţia de alimentare cu apă „la cazarma 2923-Hoceni" (anexa 1).
Astfel, prejudiciul de 28.812.786 lei, parte din cel dedus judecăţii, s-a stabilit ca diferenţă între suma de 214.826.966 lei, achitată în 2001 şi suma de 18.014.180 lei, reprezentând valoarea lucrărilor executate prin luarea în calcul a preţului ofertă ţeavă 2", de 61501,79 lei/ml, şi nu de 89.529,29 lei/ml, cât s-a inclus în situaţia de lucrări nr. 69 din 8 decembrie 2000, în valoare de 214.826.966 lei, ce a stat la baza facturării lucrărilor efectuate (anexa 2, 3 şi 4).
Prin Hotărârea de atribuire nr. T 117 din 16 martie 2000, contractul nr. 41 din 16 martie 2000 a fost încredinţat firmei SC S. SRL Vaslui, pentru preţul minim al ofertei de prestări servicii oferit de acesta, de 567.898.000 lei.
Spre a ajunge la acest preţ avantajos şi a-i fi încredinţat contractul, firma S. SRL s-a angajat a efectua lucrarea RPSA 01 F 1, la un preţ unitar/material ţeavă de 61.501,79 lei/ml, aşa cum rezultă din devizul ofertă nr. 0257 din 17 februarie 1999.
Însă acest preţ la material a fost uzitat de contractantul SC S. SRL Vaslui, cu acceptul membrilor comisiei de analiză a ofertelor şi atribuire a contractelor, doar în scopul obţinerii (încredinţării) contractului, preţul de 61.501,79 lei oferit fiind valabil cu aproape un an în urmă - 17 februarie 1999, faţă de data încredinţării - 16 martie 2000.
Astfel fiind, este lesne de anticipat că SC S. SRL nu ar fi putut executa prestarea la care s-a angajat, la preţul ofertă de 61.501,79 lei/ml ţeavă, ci la preţul pieţei la momentul prestării de 89.529,29 lei/ml, aşa cum rezultă din devizul nr. 1362 din 6 iulie 2000.
În acest sens, furnizorul materialului, T. Iaşi comunică prin adresa nr. 1183 din 23 ianuarie 2003, că în perioada 20 februarie 2000 - 31 decembrie 2001, preţul la ţeavă într-adevăr era de 3,314 dolari SUA/ml fără T.V.A., ceea ce reflectă preţul de aproximativ 89,529,29 lei cuprins în situaţia de lucrări nr. 69 din 8 decembrie 2000, acceptată la plată şi decontată, în valoare de 214.926.966 lei.
Firma S. SRL Vaslui nu a putut executa lucrarea la preţul de 61.501,79 lei, în condiţiile majorării preţului la ţeavă de către producător, la momentul prestării.
Instanţa a reţinut că răspunderea pârâţilor T.F., R.I., V.I., cu privire la suma de 28.812.786 lei, nu poate fi reţinută, nefiind dovedită existenţa prejudiciului, fapta ilicită a pârâţilor şi culpa acestora, precum şi legătura de cauzalitate între aceste elemente constitutive.
Cu privire la suma de 41.939.018 lei, reprezentând actualizări achitate în plus, constatările actului de sesizare sunt susţinute pe anexa 9, privind recalcularea actualizărilor pentru contractul nr. 41 din 16 martie 2000, încheiat cu SC S. SRL Vaslui.
Instanţa a constatat că suma reprezintă prejudiciu şi constituie diferenţă între valoarea actualizată în 2000 - 2001, de 121.496.819 lei şi valoarea actualizată, de 79.557.800 lei şi că din prevederile Ordinului comun nr. 553/536 NN din 31 mai 1999, al Ministerului Finanţelor şi M.L.P.T.L., privind modificarea Ordinului nr. 784/34/N din 13 aprilie 1998, actualizările se pot face doar pentru lucrările de reparaţii capitale şi pentru lucrările de investiţii, că nu pot fi efectuate actualizări în cazul reparaţiilor curente.
Din verificările efectuate s-a constatat că operaţiunea executată reprezintă o reparaţie curentă la alimentare cu apă, iar plata s-a făcut de la articolul bugetar nr. 27, actualizările fiind decontate în sumă de 41.939.018 lei, reprezentând o plată nelegală.
Instanţa a reţinut în sarcina pârâţilor, culpa în alegerea cu părtinire a firmei S. SRL, acceptarea cu uşurinţă în folosul prestatorului, atât a plăţii sumei de 28.812.786 lei, evoluţia preţului/ml la produsul ţeavă, cât şi actualizarea situaţiei de lucrări.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, jurisdicţional T.F. şi R.I., solicitând casarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei, respingerea încheierii de sesizare nr. 138/2002, a Camerei de Conturi a judeţului Iaşi.
Prin Decizia nr. 558/2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, recursurile jurisdicţionale declarate de T.F. şi R.I., au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii şi a încheierii nr. 138 din 21 octombrie 2002, a Direcţiei de Control Financiar Ulterior Iaşi, a declarat recurs, R.I.
Recursul formulat de R.I. este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data comunicării hotărârii atacate.
Decizia nr. 558/2003 a fost comunicată recurentului, la data de 27 noiembrie 2003.
Cum recursul a fost declarat de R.I., la data de 17 decembrie 2003, rezultă că acesta este tardiv şi va fi respins ca atare.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs, şi T.F., la data de 21 ianuarie 2005, însoţit de o cerere de repunere în termenul de recurs.
Recursul formulat de T.F. este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Având în vedere că recurentul T.F. a depus recursul, direct, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recursul se va constata nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I., împotriva deciziei nr. 558 din 30 septembrie 2003, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională şi a încheierii nr. 138 din 21 octombrie 2002, a Camerei de Conturi Iaşi, ca tardiv.
Constată nul, recursul declarat de T.F., împotriva aceleiaşi decizii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 878/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
