T.V.A. Deducere. Documente justificative. Impozit pe profit. Cheltuieli deductibile. Plata primelor de asigurare al căror beneficiar este directorul general al societăţii comerciale.
| Comentarii |
|
Actele justificative prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. a) şi art. 25 pct. B lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 necesare deducerii taxei pe valoarea adăugată trebuie să însoţească facturile fiscale şi să preexiste efectuării operaţiunii de deducere.Instanţa a reţinut că, în speţă, cheltuielile făcute de societatea comercială pentru plata primelor de asigurare al căror beneficiar este directorul general nu sunt aferente realizării veniturilor agentului economic şi nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, neintrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 217/1999.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1553 din 10 Martie 2005
Prin încheierea nr. 521 din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș - secția comercială și de contencios administrativ a admis cererea formulată de SC C. SA Sighișoara și a dispus suspendarea executării actelor administrative emise de către autoritățile din cadrul sistemului Ministerului Finanțelor Publice, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentința civilă nr. 26 din 26 ianuarie 2004 pronunțată în același dosar, aceeași instanță a admis în parte acțiunea societății comerciale reclamante și a anulat parțial decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, corespunzător, procesul-verbal de control nr. 465 din 27 martie 2003, încheiat de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Mureș, dispunând exonerarea societății de la plata sumelor de:
-15.088.235 lei T.V.A., 5.628.235 lei majorări de întârziere și 1.112.059 lei penalități de întârziere aferente, cuprinse la pct. 2.1.2 în procesul-verbal de control;
-510.850.393 lei T.V.A., 138.802.399 lei majorări de întârziere și 27.667.481 lei penalități de întârziere, cuprinse la pct. 2.7 în procesul-verbal de control;
-2.831.852 lei impozit pe profit și 226.548 lei penalități de întârziere, cuprinse la pct. 1.4 în procesul-verbal de control.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale actelor administrative, iar ministerul a fost obligat la plata sumei de 30.000.000 lei cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 27 martie 2003, organele de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal Mureș au constatat că, în perioada supusă controlului, societatea comercială reclamantă a înregistrat în evidențele contabile achiziții de bunuri, în baza unor facturi care nu îndeplineau calitatea de documente justificative, fiind încălcate prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, ale H.G. nr. 831/1997, precum și ale art. 4 din O.G. nr. 70/1994, calculând obligații bugetare suplimentare în sumă de 5.203.775.786 lei.
în calea administrativă de atac, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003, a admis contestația formulată de societatea comercială reclamantă, procesul-verbal fiind desființat pentru suma de 4.270.076.889 lei, în privința căreia s-a dispus refacerea controlului de către o altă echipă de control.
Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și nesusținută cu documente pentru suma totală de 863.675.603 lei reprezentând:
- 628.385.410 lei T.V.A., plus 193.145.981 lei majorări de întârziere și 36.470.455 lei penalități de întârziere, aferente T.V.A.;
- 3.549.480 lei impozit pe profit, plus 1.847.495 lei majorări de întârziere și 276,782 lei penalități de întârziere, aferente impozitului pe profit.
De asemenea, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și neargumentată pentru sumele de:
- 48.160 lei majorări de întârziere și 10.750 lei penalități de întârziere, aferente impozitului pe dividende în sumă de 37.410 lei;
- 59.372.841 lei majorări de întârziere și 10.602.293 lei penalități de întârziere, aferente TVA.
împotriva acestei decizii a formulat acțiune societatea comercială reclamantă susținând, în esență, că înregistrările în evidența contabilă s-au făcut în baza unor acte care îndeplinesc condițiile pentru a fi documente justificative și că nu datorează bugetului de stat obligațiile suplimentare menținute de către minister.
în motivarea soluției de admitere în parte a acțiunii, instanța de fond a reținut că organele fiscale au stabilit și, respectiv, au menținut în mod greșit obligații bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, în privința sumelor arătate la începutul prezentării expunerii rezumative a situației de fapt.
Totodată, a motivat că organele de control au stabilit în mod legal obligațiile suplimentare de:
- 96.505.129 lei T.V.A., 48.335.801 lei majorări de întârziere și 7.625.761 lei penalități de întârziere, cuprinse la pct. 2.2 în procesul-verbal de control, privind înregistrarea a 5 facturi fiscale emise de SC A. SRL;
- 5.941.654 lei T.V.A., 361.546 lei majorări de întârziere și 65.154 lei penalități de întârziere, cuprinse la pct. 2.4 în procesul-verbal de control, privind achiziționarea a 11 buc. pomi de iarnă, 5 cămăși bărbătești și 11 porci;
- 717.628 lei impozit pe profit, 241.410 lei majorări de întârziere și 50.234.lei penalități de întârziere cuprinse la pct. 1.2 în procesul-verbal de control privind 5 buc. cămăși bărbătești și 11 buc. pomi de iarnă.
împotriva încheierii nr. 521 din 10 noiembrie 2003 a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, susținând, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
împotriva sentinței civile nr. 26 din 26 ianuarie 2003, au formulat recursuri Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, precum și SC C. SA Sighișoara.
în primul recurs, autoritățile fiscale au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că instanța a dat o hotărâre contradictorie și lipsită de temei legal.
în recursul formulat de reclamanta SC C. SA Sighișoara s-a susținut, în esență, că instanța de fond trebuia să admită în tot acțiunea și să o exonereze integral de la plata sumelor menținute de minister ca obligații bugetare suplimentare, hotărârea instanței fiind, astfel parțial criticabilă:
- cu privire la T.V.A. aferentă facturilor emise de SC A. SA, reprezentând avans pentru tâmplărie PVC, instanța de fond, ca și organele fiscale au interpretat greșit operațiunea economică și consecințele fiscale ale rezilierii contractului încheiat cu această societate comercială;
- cu privire la respingerea pct. 3 al acțiunii, instanța de fond nu a ținut cont că cei 11 brazi de Crăciun au fost achiziționați pentru decorarea spațiilor din incintă, că cei 11 porci sacrificați au fost daruri de Crăciun pentru copii salariaților, iar cele 5 cămăși au fost achiziționate pentru șoferii de autobuz ca echipament de lucru, T.V.A. aferentă reprezentând o cheltuială deductibilă;
- pentru același motiv și pct. 5 din acțiune trebuia admis, cheltuiala respectivă fiind deductibilă, astfel că nu se datora impozit suplimentar pe profit și nici majorările și penalitățile de întârziere menținute.
Recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș și Ministerul Finanțelor Publice sunt întemeiate.
Astfel, potrivit pct. 10.6 lit. g) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, nu poate fi dedusă T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 25 pct. B din ordonanța de urgență și de H.G. nr. 831/1997 pentru aprobarea formularelor modelelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Or, în cauză, chiar instanța de fond a reținut că facturile fiscale emise de SC L.-M.I. SRL nu conțin datele prevăzute de Regulamentul contabil, lipsind datele de identificare a societății emitente, respectiv numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului și sediul societății.
Astfel fiind, concluzia instanței de fond, cum că aceste date nu ar constitui elemente obligatorii pentru ca facturile să constituie documente justificative, este lipsită de orice temei legal, neexistând nici o reglementare care să-i acorde instanței dreptul de apreciere în această privință.
De asemenea, potrivit art. 19 lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, pentru efectuarea dreptului de deducere a T.V.A. aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligați să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii de către contribuabilii înregistrați ca plătitori de T.V.A., iar potrivit art. 25 pct. B lit. b), contribuabilii plătitori de T.V.A. (...) pentru facturile cu T.V.A. mai mare de 20 milioane lei, sunt obligați să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de T.V.A. a furnizorului sau prestatorului.
Or, în privința achizițiilor de carburanți de la SC C.C.P.I. SRL Tg. Mureș, societatea comercială reclamantă nu a prezentat organelor de control documentele menționate de prevederile legale citate mai sus, astfel că deducerea sumei de 510.850.392 lei T.V.A. a fost nelegală.
Este adevărat că, în cursul judecății, reclamanta a depus actele respective, dar acest lucru nu poate avea efectul juridic pretins de aceasta, documentele prevăzute de art. 19 lit. a) și art. 25 pct. B lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 fiind necesar să însoțească facturile fiscale și să preexiste efectuării operațiunii de deducere a T.V.A.
Astfel fiind, concluzia instanței de fond este în contradicție cu prevederile legale citate mai sus, urmând a fi înlăturată.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, modificată prin O.U.G. nr. 217/1999, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Astfel fiind, cheltuielile făcute de societatea comercială reclamantă în lunile aprilie - iulie 2001 pentru plata primelor de asigurare a directorului general au fost apreciate ca fiind deductibile în mod greșit, ele nefiind aferente realizării veniturilor și nici nu erau prevăzute de lege ca deductibile.
Deci, concluzia instanței de fond este greșită, urmând să fie înlăturată, impozitul pe profit, majorările și penalitățile de întârziere fiind stabilite și menținute în mod corect de organele fiscale.
Recursul formulat de reclamanta SC C. SA Sighișoara este nefondat și va fi respins ca atare.
Referitor la T.V.A. aferentă facturilor emise de SC A. SRL instanța de fond, ca și organele de control, a reținut în mod corect că reclamanta nu beneficia de posibilitatea legală de deducere.
Cele 5 facturi, în valoare de 604.426.860 lei, reprezentând contravaloarea tâmplăriei PVC pentru o lucrare pe care organele de control nu au identificat-o la reclamantă și nici recepționate, au fost deduse cu încălcarea prevederilor art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 și ale pct. 10.13 din Normele aprobate prin H.G. nr. 401/2000, potrivit cărora documentele aferente achiziționărilor de bunuri și/sau servicii care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de contribuabili sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărături, iar T.V.A. aferentă nu este deductibilă.
în ceea ce privește achiziționarea a 11 brazi de Crăciun, 11 porci și 5 cămăși, instanța de fond a reținut corect că T.V.A. aferentă nu este deductibilă, fiind vorba de bunuri care au fost achiziționate pentru a fi folosite în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de societatea comercială reclamantă, fiind incidente prevederile pct. 10.13 din Normele aprobate prin H.G. nr. 401/2000.
Pentru aceleași motive, cheltuielile făcute cu achiziționarea acestora nu sunt deductibile, ele nefiind aferente realizării veniturilor, cum cer prevederile art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994, republicată, modificată prin O.U.G. nr. 217/1999.
Recursul formulat de SC C. SA Sighișoara a fost respins, iar recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, au fost admise.
| ← Societate comercială la care statul este acţionar majoritar.... | Regim vamal. Tratament tarifar favorabil. Schimbarea... → |
|---|
