Monument istoric. Imobil proprietate privată a statului. Refuzul emiterii avizului conform pentru vânzare.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 2 alin. (2) coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 550/2002, cadrul juridic stabilit pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, se aplică şi spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele aflate în zona de protecţie a unui monument istoric, care pot fi vândute numai cu avizul conform al Ministerului Culturii şi cultelor.Instanţa a reţinut că Ministerul Culturii şi Cultelor, în mod întemeiat, a refuzat să acorde aviz pentru vânzarea spaţiilor situate în imobile istorice, apreciind că acestea sunt exceptate de la vânzarea în condiţiile Legii nr. 550/2002.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3648 din 9 Iunie 2005
Prin acțiunea înregistrată la 24 martie 2004 reclamantele - asociații familiale, persoane fizice autorizate și societăți comerciale - au chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor și Consiliul Local al Municipiului Botoșani, solicitând obligarea primului pârât de a acorda avizul prevăzut de art. 2 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local și obligarea celui de al doilea pârât să facă dovada demersurilor întreprinse pentru obținerea avizului de la primul pârât.
în motivarea acțiunii, reclamantele arată că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 550/2002, s-au adresat Consiliului Local al Municipiului Botoșani cu cereri pentru cumpărarea spațiilor comerciale și de prestări servicii pe care le aveau închiriate, iar acesta, prin hotărârea nr. 288 din 28 noiembrie 2002, a aprobat lista cu spațiile ce urmau a fi vândute în condițiile Legii nr. 550/2002, spații situate în ansamblul de arhitectură "Centrul istoric comercial al municipiului Botoșani". De asemenea, se arată că s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea avizului Ministerului Culturii și Cultelor, aviz prevăzut de art. 2 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 550/2002, depunând documentația necesară, dar s-a refuzat emiterea avizului, cu motivarea că nu se pot vinde decât spațiile aflate în zona de protecție a unui monument istoric, măsură care este discriminatorie și reprezintă un abuz de drept din partea acestuia.
Ministerul Culturii și Cultelor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă ca rămasă fără obiect pentru că a emis avizul nr. 121/SC/2004, prin care a avizat favorabil vânzarea spațiilor comerciale și de prestări servicii din zona de protecție a monumentelor istorice, menționate în anexa la hotărârea nr. 288/2002 a Consiliului Local al Municipiului Botoșani.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 157 din 26 mai 2004, a admis acțiunea, în sensul că a obligat Ministerul Culturii și Cultelor să emită avizul prevăzut de art. 2 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 550/2002, în condițiile prezentării documentației necesare de către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamantele au fost lezate în drepturile recunoscute de lege prin neemiterea avizului și că apărarea Ministerului Culturii și Cultelor că, prin emiterea avizului nr. 121/SC/2004, pretențiile reclamantelor au rămas fără obiect nu este reală pentru că acest aviz privește alte cereri de cumpărare din partea unor agenți economici.
Mai reține că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Botoșani și-a îndeplinit obligația de a întreprinde demersurile necesare în vederea obținerii avizului.
împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, susținând că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, pot fi vândute spațiile comerciale și de prestări servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale ori în patrimoniul regiilor autonome de interes local, situate în zona de protecție a unui monument istoric, nu și cele care se află în imobilele istorice, cum este cazul majorității spațiilor deținute de reclamante, iar celelalte spații se află în imobile care nu se regăsesc în zona de protecție a vreunui monument istoric.
Totodată, se menționează că a fost emis avizul favorabil pentru 18 spații comerciale ce îndeplinesc condițiile Legii nr. 550/2002, spații ce se regăsesc în lista anexă la hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoșani nr. 288/2002, dar că nu poate acorda aviz favorabil pentru spațiile situate în imobilele monumente istorice sau în imobile care nu se află în zona de protecție a unui monument istoric.
Recursul este fondat.
Legea nr. 550/2002 stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii, proprietate de stat, aflate în administrarea consiliilor județene sau locale ori în patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Prin art. 2 alin. (2) din lege s-a prevăzut posibilitatea vânzării unor astfel de spații situate în imobile aflate în zona de protecție a monumentelor istorice, dar numai după ce în prealabil s-a obținut avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor.
Recurentul a avizat vânzarea spațiilor situate în imobilele aflate în zona de protecție a ansamblului de arhitectură "Centrul istorice comercial al municipiului Botoșani", la cererea Consiliul Local al Municipiului Botoșani, dar a refuzat întemeiat să acorde aviz pentru spații situate în imobilele monumente istorice, exceptate de la vânzare de Legea nr. 550/2002.
Art. 2 alin. (2) din lege privește posibilitatea vânzării numai a spațiilor comerciale și de prestări servicii situate în zona de protecție a unui monument istoric, nu și pentru cele aflate în chiar imobilele monumente istorice.
De altfel, o mare parte din spațiile pretinse de reclamante se află tocmai în cadrul imobilelor monumente istorice, iar altele sunt în afara zonei de protecție a monumentelor istorice și pentru care nu este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, va fi casată sentința recurată și, pe fond, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
| ← Excepţie de nelegalitate. Succesiunea în timp a actelor... | Lipsa calităţii procesuale active a primarului de a reprezenta... → |
|---|
