Autoritate de lucru judecat. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3046 din 18 Octombrie 2006
Prin sentința civilă nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, s-a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la decizia nr. 232/19 martie 2003, s-a admis cererea de intervenție formulată de SC C. A Onești și excepția autorității de lucru judecat cu privire la sentința civilă nr. 2537/6 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău și s-a respins pentru autoritate de lucru judecat acțiunea formulată de reclamanta SC E.I.I. în contradictoriu cu SC E. SRL Onești, prin lichidator SC S. Q. SRL și cu SC V.G.B.O. SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că reclamanta justifică un interes în cauză, întrucât prin licitația contestată s-au vândut bunuri ale societății SC E. SRL, societate ce are ca asociați , SC C. SRL și SC E.I.I. (reclamantă în cauză).
în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, cu referire la decizia civilă nr. 232/19 martie 2003 a Tribunalului Bacău, s-a reținut că prin această decizie s-au anulat formele de executare întocmite în dosarul nr. 406/2002, respectiv o somație emisă pe numele SC E. SRL, astfel că nu există identitate de obiect cu cauza de față.
în ceea ce privește sentința civilă nr. 2537/6 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău, instanța de fond a apreciat că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art.1201 C. civ., motiv pentru care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, acțiunea fiind respinsă pentru acest considerent.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 100 din 20 decembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.I.I.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, considerând că decizia atacată este netemeinică și nelegală, invocând prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ.
în motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de recurentă, deși există tripla identitate la care se referă art.1201 C. civ.
în ceea ce privește identitatea de obiect a cauzelor, ea există, fiind vorba de anularea licitațiilor de vânzare a acelorași bunuri ale SC E. SRL. Instanța de apel a greșit când a reținut ca subiect somația de plată a SC C. SA, atâta vreme cât a fost ținută o licitație pentru vânzarea, în aceleași condiții ca și în 23 august 2003, a acelorași bunuri ale SC E. SRL. Părțile din dosarul nr. 1678/2003 au fost aceleași cu cele din dosarul de față.
Pe de altă parte, instanța de apel a acceptat excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă, cu toate că în dosarul 8367/2003 nu sunt aceleași părți, respectiv în acel dosar nu figurează ca parte SC VGB O SRL București.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, înalta Curte a constatat că acesta este nefondat.
Instanțele de fond și de apel au făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art.1201 C. civ. atunci când, pe de o parte, au respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta-recurentă, iar pe de altă parte au admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă și au respins acțiunea și apelul reclamantei.
în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, raportat la decizia nr. 323/2003 a Tribunalului Bacău, este de observat că, așa cum judicios s-a reținut de către instanțe, obiectul celor două cereri este diferit, prezenta cauză având ca obiect anularea procesului verbal de licitație organizată de lichidatorul SC E.SRL la 29 august 2003, în timp ce primul dosar avea ca obiect anularea unei licitații organizate la data de 15 ianuarie 2003 de către executorul judecătoresc. Valorificarea bunurilor în cadrul primei licitații s-a făcut ca urmare a declanșării procedurii de executare silită de către creditor iar valorificarea bunurilor, în cadrul celei de a doua licitații, s-a făcut în scopul lichidării societății debitoare de către lichidator SC S. Q. SRL Bacău, deci lipsește și identitatea de cauză cerută de art.1201 C.civ. pentru existența autorității de lucru judecat. Nu este îndeplinită nici condiția identității de părți, în sensul ca ele să aibă aceeași calitate în proces, întrucât dacă în primul litigiu SC E. I. I. și SC E. SRL au avut calitatea de reclamante și SC C. SA a avut calitatea de pârâtă, în prezentul litigiu SC E. SRL este pârâtă iar SC C. SA este intervenientă.
în raport cu aceste dispoziții, excepția invocată de pârâtă îndeplinește, așa cum corect au reținut și instanțele de fond și apel, condițiile autorității de lucru judecat.
Există identitate de obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat de Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 2537 din 6 octombrie 2003, iar acest aspect nu este contestat nici de reclamanta-recurentă. Aceasta a invocat, în susținerea neaplicării prevederilor art.1201 C. civ., doar lipsa unei singure condiții din cele impuse de text și anume lipsa identității de părți, respectiv, că în primul litigiu nu a figurat ca parte și SC VGB O SRL București, parte în prezentul litigiu.
Este de menționat că prin motivele de apel reclamanta nu a invocat și acest motiv, respectiv lipsa identității de părți, criticând sentința atacată sub aspectul autorității de lucru judecat doar în sensul că s-a reținut greșit identitatea de obiect și cauză, deoarece "fundamentul raportului juridic dedus judecății nu este același".
Dar nici această susținere a recurentei, făcută direct în recurs, nu este întemeiată. Ca și în prezentul litigiu, în cel soluționat prin sentința nr. 2537/2003 a Tribunalului Bacău, au figurat ca reclamantă SC E.I.I. prin reprezentant P.N. și ca pârâtă SC E. SRL prin lichidator SC S. Q. SRL Bacău.
SC VGB O București a fost introdusă în cauză abia la 12 noiembrie 2003, după ce, la termenul anterior, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Lăsând la o parte faptul că această operațiune ar fi putut urmări chiar neutralizarea excepției invocată, procedura civilă nu cunoaște instituția "introducerii în cauză".
Față de cele menționate, nu suntem în situația "chemării în judecată a altor persoane" pentru a fi aplicabile prevederile art.57-58 C. proc. civ. Mai mult, reclamanta nu îi opune SC VGB O București un drept, obiectul acțiunii sale vizând "anularea procesului verbal de vânzare la licitație".
Pentru motivele arătate, înalta Curte a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.312 C. proc. civ.
| ← Anularea hotărârii AGEA. Reprezentarea acţionarilor în... | Executarea silită. Obligaţia de a face. Instanţa competentă → |
|---|
