ICCJ. Decizia nr. 0/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 7 octombrie 2005, a Tribunalului Mureș, a fost sesizată Curtea de Apel Târgu Mureș, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004, ridicată de pârâtul Consiliul Județean Mureș, în litigiul cu reclamanta V.E., având ca obiect obligarea autorității administrative județene la încheierea contractului de concesiune pentru un spațiu din municipiul Târgu Mureș, în care funcționează cabinetul medical înființat de reclamantă, în baza O.G. nr. 124/1998.
Deși în cauză, pârâtul și-a argumentat apărarea, pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 884/2004, care exceptează de la concesionare, cabinetele medicale din spitale și pe cele din patrimoniul clinicilor universitare, ulterior a ridicat excepția de nelegalitate a întregului act normativ.
Prin sentința nr. 254 din 21 noiembrie 2005, Curtea de Apel Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004, ridicată de Consiliul Județean Mureș, ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a apreciat că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, privitoare la excepția de nelegalitate, care poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, au în vedere doar actele administrative cu caracter individual și care nu ar mai putea fi atacate cu acțiune directă, prin împlinirea termenelor de 6 luni, respectiv un an de la data emiterii actului, conform art. 11 din lege. Curtea a considerat, însă, că în cauză se invocă nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ care, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din legea menționată, poate fi oricând atacat, pe calea acțiunii directe, la instanța competentă de contencios administrativ.
Analizând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța a conchis că din redactarea acestui text rezultă fără dubiu că legiuitorul a avut în vedere doar acele acte administrative cu caracter individual care nu ar mai putea fi atacate pe calea acțiunii directe, și nicidecum actele normative care, în principiu, pot fi atacate oricând.
în soluționarea excepției invocate, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că H.G. nr. 884/2004 este un act normativ care nu este sustras controlului de legalitate, putând fi atacat pe calea acțiunii directe.
S-a mai reținut că bunurile vizate prin H.G. nr. 884/2004 au trecut din proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în proprietatea privată a statului și respectiv a unităților administrativ-teritoriale, iar la momentul acțiunii, respectivele bunuri au intrat în circuitul civil.
Pe aceste considerente, excepția de nelegalitate ridicată a fost considerată ca fiind inadmisibilă și respinsă ca atare, fără a se mai cerceta motivele invocate pe fondul excepției.
împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, a formulat recurs, Consiliul Județean Mureș.
Recurentul consideră că actul normativ a cărui nelegalitate se invocă, aduce o încălcare gravă principiului autonomiei locale, element de esență a întregii activități a administrației publice locale.
în motivele de recurs, sunt invocate, totodată, dispozițiile Legii nr. 215/2001, potrivit cărora autonomia locală este definită ca fiind "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrative publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii".
Actul de dispoziție al Guvernului asupra unor bunuri aparținând domeniului public local, atât în ceea ce privește regimul juridic al acestora, dar și cu privire la prețul redevenței sau la durata concesiunii, este considerat o îngrădire a dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat.
Analiza actului administrativ, față de care s-a ridicat excepția de nelegalitate, evidențiază cu claritate faptul că acesta are un caracter normativ, și nu unul individual.
Adoptată în baza dispozițiilor O.G. nr. 24/1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 629/2001, H.G. nr. 884/2004 cuprinde formulări de maximă generalitate, care privesc toate bunurile mobile aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale în care funcționează cabinetele medicale înființate potrivit ordonanței menționate. Măsurile stabilite privesc concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale de pe întreg teritoriul țării. Trecerea acestor bunuri din domeniul public, în cel privat a fost dispusă prin dispozițiile art. 14 alin. (3) ale O.G. nr. 124/1998, act normativ cu putere de lege, al cărui grad de întindere a efectelor juridice rezultă chiar din titlul său ("privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale"). Aceste dispoziții au fost menținute și după aprobarea ordonanței menționate, prin Legea nr. 629/2001, fiind incluse la art. 13 alin. (3).
O.G. nr. 124/1998 face mențiunea că trecerea bunurilor se face "potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia".
Alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 213/1998 reglementează modalitatea în care poate fi atacată hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat, cu trimitere la prevederile art. 8 alin. (2) din aceeași lege, care prevăd că hotărârea poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.
Aceste argumente justifică pe deplin concluzia la care a ajuns instanța de fond, considerând că actul administrativ față de care s-a ridicat excepția de nelegalitate, face parte din categoria actelor cu caracter normativ care, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate oricând.
Ca urmare, soluția inadmisibilității excepției de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004, pronunțată de instanța de fond, este corectă și legală, recursul declarat fiind respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 79/2006. Contencios → |
|---|
