ICCJ. Decizia nr. 2959/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 septembrie 2005, reclamantul T.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, anularea dispoziției nr. S137043 din 4 mai 2005, emisă de pârât, reintegrarea sa în funcția de șef al Punctului de trecere a frontierei Borș, repunerea sa în drepturile avute anterior emiterii dispoziției atacate, cu plata retroactivă a drepturilor salariale ce i se cuvin, pentru perioada cuprinsă între data emiterii dispoziției și data reîncadrării sale.
în motivare, reclamantul a susținut, în esență, că actul contestat nu i-a fost comunicat niciodată în scris, fiind eliberat din funcție în baza unei note telefonice și, câtă vreme dispoziția nu este motivată, este lovită de nulitate absolută.
A arătat că a fost schimbat din funcție și mutat în cadrul altui compartiment, fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 188/1999 și cu încălcarea dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 188/1999.
Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 273/CA/2005 din 20 octombrie 2005, a declinat în favoarea Curții de Apel Oradea, competența materială de soluționare a acțiunii, reținând aplicabilitatea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului administrativ supus cenzurii judecătorești.
Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23/CA/2006-PI din 6 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat dispoziția contestată, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de șef al Punctului de trecere a frontierei Borș, cu plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție și până la reintegrare. Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului 507 RON cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile statutului polițistului (incident în cauză), care nu conține nici o dispoziție legală care să permită schimbarea din funcție pe cale administrativă, pentru motivul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor manageriale.
Or, reclamantul a fost trecut într-o funcție inferioară, măsură care nu se putea lua în condițiile Legii nr. 360/2002 decât ca o măsură disciplinară, cu respectarea procedurii pentru cercetarea faptei imputate, conform art. 58 lit. c) din statut.
împotriva sentinței sus menționate, înainte de comunicarea acestei hotărâri, a declarat recurs nemotivat, pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, motivele de recurs depuse la dosar nepurtând mențiune de înregistrare și nefăcând dovada că motivarea s-a făcut cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Deși i s-a acordat recurentului-pârât, posibilitatea de a proba respectarea termenului de motivare a recursului, prin amânarea judecății în acest scop, în intervalul de aproximativ 4 luni dintre termene, acesta nu a depus la dosar nici un înscris doveditor în sensul specificat.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și, cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, s-a constatat că recursul este nul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 0/2006. Contencios → |
|---|
