ICCJ. Decizia nr. 1223/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1223/2006
Dosar nr. 3894/2005
nr. 15946/1/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17956 din 26 iulie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 15 iulie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declaraţii autentificate ale unor martori, martori care au fost şi audiaţi.
Din conţinutul depoziţiilor martorilor a rezultat că refugiul reclamantului, împreună cu familia sa, a fost din cauza fricii, ca să nu fie executaţi de armata germană şi maghiară.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 699/2005 din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de D.A., a anulat hotărârea nr. 17956 din 26 iulie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 15 iulie 1944 - 6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu se constată faptul că în perioada iulie 1944 - martie 1945, contestatorul, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din satul Rediu, în localitatea Turda, ci faptul că nu persecuţia etnică a fost motivul schimbului de domiciliu, ori acest lucru a fost dovedit prin depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantului nu s-a datorat persecuţiei etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada, prin probatoriul administrat, care are realmente valoare judiciară, că reclamantul, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat din satul Rediu, judeţul Cluj, în localitatea Turda, judeţul Cluj, în perioada iulie 1944 - martie 1945, în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta a suferit consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 699 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1222/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1224/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
