ICCJ. Decizia nr. 134/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 103/M din 15 aprilie 2005, Tribunalul Brașov, secția civilă, a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei privind-o pe reclamanta P.P., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, având ca obiect obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani reținute în mod nelegal, în perioada 1 iulie 2002 - octombrie 2004, ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, respectiv 40%, având în vedere că în calitate de judecător, i-a fost acordată diploma "Meritul Judiciar" Clasa a II-a.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială și, prin sentința civilă nr. 1498 din 20 septembrie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului ivit.
învestită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, Curtea a stabilit că Tribunalul Brașov este competent să judece în primă instanță, pentru următoarele considerente:
Se constată că reclamanta a pretins prin acțiune, plata unor drepturi salariale provenite din calcularea corectă de către autoritatea cu care reclamanta se află în raport de serviciu, a impozitului pe salarii, în condițiile prin care, printr-o lege specială, s-a stabilit reducerea acestuia.
Nu se contestă modul de stabilire a drepturilor salariale, pentru a fi aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 177/2002.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 29/1990, deoarece nu se contestă un act administrativ sau un refuz nejustificat al pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Drept urmare, se aplică dreptul comun în materie, respectiv dispozițiile Codului muncii și, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Brașov.
Pentru considerentele expuse, Curtea a stabilit că Tribunalul Brașov, secția civilă, este competent să judece pricina în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 140/2006. Contencios → |
|---|
