ICCJ. Decizia nr. 111/2006. Contencios

în perioada 6 - 7 ianuarie 2005, Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Călărași a efectuat la Primăria municipiului Oltenița, un control privind modul de întocmire a Raportului de audit nr. 15543/2004, referitor la respectarea O.G. nr. 38/1997, pentru acordul de împrumut dintre România și B.E.R.D., de finanțare a "Proiectului privind conservarea energiei".

în baza procesului-verbal încheiat cu acest prilej, Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Călărași a emis decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2005, prin care a dispus efectuarea corespunzătoare a auditului.

împotriva acestei decizii a formulat întâmpinare, Primăria municipiului Oltenița.

Prin decizia nr. 958 din 24 iunie 2005, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată, a admis întâmpinarea și a anulat decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2005, a Directorului Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Călărași.

împotriva deciziei nr. 958 din 24 iunie 2005, a Curții de Conturi, a declarat recurs, în termen legal, Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României.

Recurentul a susținut, în esență, că decizia atacată a fost adoptată în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, deși structurile din sistemul Curții de Conturi, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2003, nu mai au competențe jurisdicționale, litigiile rezultate din activitatea organelor Curții de Conturi fiind de competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ .

Recursul este întemeiat.

într-adevăr, cauza soluționată de Curtea de Conturi, în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, prin decizia nr. 958/2005, are ca obiect contestația formulată de către Primăria municipiului Oltenița, împotriva deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2005, emisă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior Călărași, prin care s-a dispus efectuarea corespunzătoare a auditului.

Potrivit art. 140 alin. (1) fraza a II-a din Constituția României, republicată, în condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele specializate.

în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de către instanțele judecătorești.

Or, aceste prevederile constituționale și legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicțională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 117/2003, introdus prin Legea nr. 94/2004, de aprobare a acestei ordonanțe de urgență.

în concluzie, decizia adoptată de Curtea de Conturi, în condițiile art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, este nelegală, această autoritate administrativă depășindu-și competența legală, prin arogarea unor competențe jurisdicționale pe care nu le mai are legal.

Calificând "întâmpinarea" formulată împotriva deciziei nr. 1/2005, drept o contestație împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel județean, înalta Curte a constatat că soluționarea acesteia este de competența Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată și cauza a fost trimisă la Tribunalul Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, competent să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei nr. 1/2005, emisă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Călărași.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 111/2006. Contencios