ICCJ. Decizia nr. 2003/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 177/CA din 21 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, rejudecând cauza după casare, a admis acțiunea prin care reclamanta S.V. G.T. Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicita anularea parțială a Ordinului nr. 93 din 5 februarie 2003, emis de conducătorul acestei autorități administrative, în sensul înlăturării din conținutul art. 2 lit. a) din anexa acestui act administrativ, a sintagmei "și sunt afiliate la A.G.V.P.S., fapt atestat prin certificatul de afiliere", referitoare la solicitantul unei licențe de funcționare ca gestionar al fondului de vânătoare.
Prin aceeași sentință civilă, instanța de fond a respins "excepția" reclamantei, prin care invoca nerespectarea, cu ocazia emiterii actului administrativ contestat, a procedurii prevăzute de art. 10 lit. a) alineatul ultim, coroborat cu art. 9 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului, nr. 103/1996, modificată.
în acest sens, instanța de fond a reținut că ședința Consiliului Național de Vânătoare din 25 noiembrie 2002 a fost statutară sub aspectul cvorumului necesar, la lucrările acesteia participând un număr de 11 din totalul de 19 membri componenți ai organismului respectiv; a mai reținut instanța de fond că, întrucât nu a fost contestată la acel moment, participarea la lucrările ședinței Consiliului Național de Vânătoare a celor 4 persoane menționate de reclamantă se consideră a fi legală, acestea având la data desfășurării ședinței, calitate oficială în acest sens.
împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, exclusiv sub aspectul respingerii excepției referitoare la nerespectarea procedurii prevăzute de art. 10 lit. a) alin. ultim, coroborat cu art. 9 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului, nr. 103/1996, modificată, a declarat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041C. proc. civ. și reiterând aceleași argumente prezentate și în fața instanței de fond.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate de recurentă, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
într-adevăr, pentru a fi îndeplinită condiția cvorumului legal, la lucrările ședințelor Consiliului Național de Vânătoare trebuie să participe jumătate plus unul din numărul total al membrilor acestui organism. Cum ședința Consiliului Național de Vânătoare din data de 25 noiembrie 2002 s-a desfășurat cu participarea unui număr de 11 din totalul de 19 membri care compuneau organismul respectiv și cum desemnarea acestora nu a fost contestată la acel moment, în mod corect a reținut instanța de fond că ședința a fost statutară, atât sub aspectul cvorumului necesar, cât și sub aspectul calității persoanelor desemnate a participa la lucrările acesteia.
Pe de altă parte, recurenta-reclamantă a invocat nerespectarea, cu ocazia emiterii actului administrativ contestat, a prevederilor art. 10 lit. a) alin. ultim, coroborat cu art. 9 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului, nr. 103/1996, fără a preciza, însă, care este dreptul subiectiv ori interesul său legitim care i-ar fi fost, astfel, vătămat.
Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, existența unui drept subiectiv ori a unui interes legitim care să-i fi fost vătămat reclamantului, prin actul administrativ contestat, este o condiție în lipsa căreia acțiunea în contencios administrativ nu poate fi admisă.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2110/2006. Contencios → |
|---|
