ICCJ. Decizia nr. 2514/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 365 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș, G.N.I. și SC A.T. SA Clopodia, prin care se solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 2787 din 23 iulie 2002, emis pentru suprafața de 76.663 mp, în favoarea SC A.T. SA, teren achiziționat, ulterior, de pârâtul G.N. Ioan, recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului intabulat pe numele antecesorului C.L.n și pe cale de consecință, anularea tuturor actelor și urmărilor ce decurg din situația de carte funciară, ce nu concordă cu situația juridică.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că în materia contenciosului administrativ subiectiv, așa cum rezultă din prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuie să facă dovada că prin actul administrativ contestat a fost vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim or, în speță, nu se face această dovadă.
Deși reclamantul a arătat că a fost vătămat în dreptul său de proprietate asupra terenului în discuție, el nu a dovedit că are un astfel de drept și nici că ar fi urmașul lui C.L., neexistând probe în acest sens.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că pricina a fost soluționată pe excepție, fără a se intra în fond, prima excepție referindu-se la lipsa calității sale procesuale active, în sensul că nu a dovedit calitatea de urmaș al defunctului C.L., proprietar tabular al imobilului în litigiu.
Cu privire la această excepție, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere certificatul de calitate de moștenitor nr. 80 din 10 iunie 2005, conform căruia este singurul moștenitor acceptant al defunctului său tată, S.A., decedat la data de 27 iunie 2003, care, la rândul său, a fost moștenitorul defuncților C.L., decedat la data de 16 martie 1954 și S.L.M., decedată la data de 1 aprilie 1977. Potrivit extrasului C.F. nr. 2833 Jamu Mare, proprietar tabular la poziția B1( foaia de proprietate) era în exclusivitate C.L., bunicul recurentului-reclamant.
Totodată, recurentul-reclamant a arătat că și din certificatul de moștenitor nr. 167 din 9 octombrie 2003 rezultă că este singurul moștenitor al defunctului S.A.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant a arătat că, în opinia sa, tot o excepție este și considerentul, reținut de instanța de fond, că nu a făcut dovada vătămării dreptului său de proprietate, deși suprafața de 7 ha și 6663 mp teren a fost în mod abuziv "sustrasă" și "transferată" din C.F. nr. 2833 Jamu Mare, în C.F. nr. 2336 Clopodia.
în dovedirea cererii de recurs, în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosar, copiile următoarelor înscrisuri: certificatul de calitate de moștenitor nr. 80 din 10 iunie 2005, eliberat de Biroul Notarului Public R.S., certificatul de moștenitor nr. 167 din 9 octombrie 2003, eliberat de același birou notarial și procura autentificată cu nr. 532/1400 din 16 septembrie 2003, la Ambasada României la Canberra, prin care l-a împuternicit pe mandatarul S.P.D., pentru acceptarea și dezbaterea succesiunii defunctului S.A.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 20 martie 2006, intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a solicitat să fie menținută hotărârea instanței de fond, în ceea ce privește constatarea lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, cu motivarea că nu este emitenta certificatului de atestare a dreptului de proprietate dedus judecății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 7 iunie 2006, intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041C. proc. civ., ținând seama și de înscrisurile noi depuse în recurs, conform art. 305 din același cod, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, public sau privat, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei care i-a fost cauzată.
în temeiul alin. (2) al aceluiași articol, se poate adresa instanței de contencios administrativ, și persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Recurentul-reclamant s-a considerat vătămat, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2787 din 23 iulie 2002, în dreptul său de proprietate asupra terenului intabulat din data de 17 ianuarie 1941, în C.F. nr. 2833, comuna Jamu Mare, pe numele autorului său, C.L.
Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 80 din 10 iunie 2005, unicul moștenitor al defunctului C.L., decedat la 16 martie 1954, a fost fiica sa S.L.M., care a decedat la data de 1 aprilie 1977 și a avut ca moștenitori pe S.A., în calitate de soț supraviețuitor și S.M., în calitate de fiu. La rândul său, S.A. a decedat la data de 27 iunie 2003 și l-a avut drept unic succesor pe recurentul-reclamant.
în consecință, reclamantul a făcut dovada calității sale de succesor în drepturi al defunctului C.L., care figurează în C.F. nr. 2833 Jamu Mare, ca proprietar.
în aceeași carte funciară a fost notată ca fiind respinsă cererea formulată de SC A.T. SA, pentru intabularea dreptului de proprietate (cu nr. 774 din 7 mai 2001).
împrejurarea că prima instanță și-a întemeiat exclusiv soluția pe considerentul că recurentul-reclamant nu a dovedit că a fost vătămat într-un drept de proprietate și că este urmașul lui C.L., fără să analizeze legalitatea emiterii actului administrativ dedus judecății și identitatea dintre terenul înscris în C.F. nr. 2833 Jamu Mare, cu cel înscris în C.F. nr. 2336 Clopodia, echivalează cu o necercetare a fondului acțiunii în contencios administrativ.
în consecință, Curtea a admis recursul, potrivit art. 3041C. proc. civ. și în temeiul art. 312 alin. (3) din același cod și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2507/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2508/2006. Contencios → |
|---|
