ICCJ. Decizia nr. 2527/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt, reclamanții B.B., B.S.S., B.M., N.E., B.C. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 - Ministerul Finanțelor Publice, și Comisia județeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, Prefectura județului Olt, solicitând obligarea primei pârâte să emită o decizie de admitere a contestației formulate de aceștia împotriva hotărârii nr. 179 din 22 noiembrie 2004, adoptată de cea de a doua pârâtă.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și ale Legii nr. 9/1998.
Tribunalul Olt, verificându-și din oficiu competența materială, a constatat că aceasta nu îi aparține, întrucât reclamanții se plâng împotriva nesoluționării contestației lor de către Comisia Centrală, în termen legal, iar aceasta funcționează la Ministerul Finanțelor Publice, fiind o autoritate centrală în ordinul aplicării Legii nr. 9/1998, astfel că în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și, prin sentința nr. 51 din 7 februarie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Prin sentința civilă nr. 92 din 10 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că acțiunea are ca obiect anularea unei hotărâri emisă de Comisia Centrală, situație în care competența de soluționare aparține tribunalului potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998.
Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2), coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Examinând cauza, Curtea a constatat că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Craiova, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul cererii de chemare în judecată, corect reținut de Tribunalul Olt, vizează obligarea Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații, cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în norma aplicării tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, să soluționeze contestația pe care reclamanții au formulat-o împotriva hotărârii Comisiei centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 179/2004.
Prin urmare, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, modificată și completată, care stabilesc competența tribunalului de a exercita controlul judecătoresc asupra hotărârilor Comisiei Centrale, ci cele cuprinse în art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.
Cum pârâta Comisia Centrală funcționează potrivit art. 28 din O.G. nr. 94/2004, în structura Cancelariei Primului Ministru și cum, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materia de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2590/2006. Contencios → |
|---|
