ICCJ. Decizia nr. 2531/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 2962/2003. pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC U.T. SA Comănești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Comerțului, SC E.M. SA și SC T.E. SA București, sucursala E. Onești, a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 8290 din 21 aprilie 2003, pentru suprafața de 11.827 mp.
în motivarea acțiunii, reclamata a arătat că s-a înființat prin H.G. nr. 1093/2001, prin reorganizarea SC T.E. SA și a preluat, conform Protocolului nr. 950/2001, bunurile din patrimoniu, inclusiv suprafața de 405.099 mp și este îndreptățită să solicite eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aflat în patrimoniu. A mai arătat că pentru o parte din teren s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, iar beneficiara acestuia, SC E.M. SA nu a făcut dovada că ar fi deținut acest teren în patrimoniu, certificatul fiind emis, fără a fi întrunite condițiile legale.
Prin întâmpinările depuse, pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC E.M. SA au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în baza art. 1 și 3 din Legea nr. 29/1990, iar pârâta SC T.E. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Instanța de fond a unit excepțiile invocate, cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 106 din 10 octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC T.E. SA, respingând acțiunea față de aceasta și a respins excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U.T. SA Comănești și a constatat nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 11.827 mp, identificat în raportul de expertiză, prin pct. 16 (2585) - 269A - 299A - 6/1 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 (214A) - 12 - 13 - 14 - 15 - 16.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că din certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, rezultă că acesta a fost emis de Ministerul Industriei și Resurselor, în prezent Ministerul Economiei și Comerțului, pentru pârâta SC E. SA - F.D.F.E.E.E.M. SA, astfel încât raportul de drept procesual nu poate fi legat decât între părțile din dreptul material dedus judecății. Or, pârâta SC T.E. SA nu este parte în raportul de drept material, dedus judecății, instanța de fond apreciind că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, Curtea de Apel Bacău a reținut că reclamanta a luat ființă, ca urmare a unui șir de reorganizări ale unor entități comerciale cu capital de stat, începând cu anul 1990, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991. Potrivit acestor acte normative, oricare societate aflată sub incidența lor, are dreptul de a-și stabili dreptul de proprietate asupra terenului, în conformitate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și de a i se atesta acest drept, printr-un certificat. Instanța de fond a apreciat că acest drept a fost vătămat prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, iar pentru protejarea dreptului său, reclamanta poate formula acțiune în justiție, în temeiul Legii nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Bacău a reținut că societățile comerciale din cauză au fost structuri funcționale în cadrul R.E.N.E.L., conform art. 5 din H.G. nr. 1199/1990, privind înființarea R.A.E. R.E.N.E.L., fiind unități cu autonomie limitată.
Potrivit art. 7 din Regulamentul de funcționare a R.E.N.E.L., este proprietara bunurilor din patrimoniul său și dispune de aceasta pentru realizarea obiectului de activitate.
A mai reținut instanța de fond, că în conformitate cu dispozițiile art. 6, 7 și 9 din Regulament, structurile funcționale din cadrul R.E.N.E.L. aveau în patrimoniul lor, doar un drept de administrare asupra terenurilor, acest lucru rezultând și din adresa nr. 10627 din 3 decembrie 1993, prin care filiala R.E. Bacău solicită trecerea din administrarea filialei E. Borzești, în administrarea sa, a terenului în suprafață de 22.190,25 mp, reprezentând organizarea de șantier a C.E.T. Comănești. Deși s-au întocmit notele de prezentare, nu s-a dovedit transmiterea dreptului de administrare.
Prin H.G. nr. 1093/2001 se înființează, prin reorganizarea SC T.E. SA, sucursala E. Borzești, SC U.T. SA Comănești, patrimoniul acesteia fiind predat în baza protocolului din 31 decembrie 2001, în care este inclusă și suprafața de 405.099 mp.
Curtea de Apel Bacău a mai constatat că eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate este determinată, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, de îndeplinirea a două condiții cumulative, respectiv, terenurile pentru care se solicită eliberarea certificatului, să fi existat în patrimoniul său, în baza unui titlu și terenul să fie necesar desfășurării activității, conform obiectului său de activitate.
Instanța de fond a concluzionat că, în cauză, pârâta SC E.M. SA nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său, a terenului în suprafață de 11.827 mp, așa cum a fost delimitat prin schița la raportul de expertiză efectuată în cauză, certificatul fiind, astfel, lovit de nulitate parțială.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC D.F.E.E.E.M.O. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA).
Ministerul Economiei și Comerțului critică sentința atacată, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., pentru următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Se susține că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că, în momentul emiterii certificatului, deținea suprafața de teren pentru care solicită anularea parțială a actului administrativ, instanța pronunțându-se în sensul nelegalității actului, fără să rezulte din considerente, modul în care i-a fost încălcat reclamantei, dreptul subiectiv și i s-a produs vătămarea. Mai arată recurentul-reclamant, că prin acțiunea în contencios administrativ se urmărește realizarea unui drept, anularea actului neavând relevanță asupra dreptului de proprietate asupra terenului.
2. SC E. SA și SC U.T. SA Comănești, ca succesoare ale SC T.E. SA, sunt societăți comerciale pe acțiuni, în condițiile Legii nr. 15/1990. Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepția celor dobândite cu alt titlu, iar conform H.G. nr. 945/1990, privind inventarierea și reevaluarea patrimoniului unităților economice de stat, terenul în litigiu a fost cuprins în patrimoniu, aflându-se în administrarea pârâtei SC D.F.E.E.E.O.M. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA), la data când s-a constituit societate comercială, dobândind, astfel, dreptul de proprietate asupra terenului.
3. în conformitate cu H.G. nr. 834/1991, la data de 21 aprilie 2003, Ministerul Industriei și Resurselor a atestat prin certificat, dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute în patrimoniu de către SC E.M. SA, la data înființării acesteia, prin hotărâre de guvern, teren necesar desfășurării activității, potrivit obiectului de activitate.
Dreptul de proprietate al pârâtei SC D.F.E.E.E.O.M. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA) a fost dobândit prin efectul legii, și nu prin actul administrativ al cărei anulare se solicită, certificatul nefiind titlu de proprietate, ci atestând doar o situație patrimonială existentă.
4. Instanța a ignorat aspectul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu respectarea criteriilor aprobate prin H.G. nr. 834/1991, în baza documentației întocmite la nivelul societății beneficiare a actului administrativ - SC E. SA, avizată și recepționată de reprezentanții O.J.C.C. și D.U.A.T. Bacău, care au participat la fața locului, reclamanta refuzând să semneze procesul-verbal întocmit. Această situație a fost evidențiată și în raportul de expertiză tehnică dispus de instanța de fond, analizat, însă, superficial. Prin acest raport s-a stabilit că pârâta SC E. SA își desfășoară activitatea pe teren, enumerând și obiectivele construite, terenul fiind traversat de rețele de termoficare aeriene care o alimentează pe reclamantă, precum și de o conductă subterană de alimentare cu gaz metan pentru care reclamanta a solicitat avizul de la pârâta SC E. SA, în anul 2000. Susține recurentul-pârât, că de aici rezultă că terenul se afla în proprietatea pârâtei SC E. SA, și nu al reclamantei, aceasta neavând nevoie de aviz pentru folosirea propriului teren.
Recurenta-pârâtă SC D.F.E.E.E.O.M. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA), și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ. și critică sentința pentru următoarele motive:
1. în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
2. Instanța de fond a reținut greșit situația de fapt, afirmând în hotărâre că reclamanta a primit, prin protocol, de la sucursala E. Borzești, suprafața de 405.099 mp. Or, din adresa Primăriei Comănești reiese că până în anul 1994, SC T.E. SA a declarat și achitat taxa pentru 278.565 mp, iar între anii 1994 - 1999, pentru a 254.565 mp. Suprafața cerută nu concordă nici cu cea înscrisă de reclamantă în acțiunea de grănițuire aflată pe rolul Judecătoriei Moinești, unde afirmă că a primit 385.616 mp.
3. Instanța de fond a apreciat eronat că pârâta SC D.F.E.E.E.O.M. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA) nu a făcut dovada existenței în patrimoniu a terenului în suprafață de 11.827 mp. Susține recurenta că din actele depuse la dosar și din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a făcut cu prisosință dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative impuse de H.G. nr. 834/1991.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta SC U.T. SA Comănești s-a înființat prin H.G. nr. 1093/2001, prin reorganizarea SC T.E. SA București, respectiv prin desprinderea C.E.T. Comănești din cadrul sucursalei E. Borzești, iar în aplicarea prevederilor acestui act normativ s-a predat reclamantei, prin protocolul de predare-primire nr. 950 din 15 ianuarie 2002, suprafața de teren de 405.099 mp, cu o valoare contabilă de 91.579.095.338 lei, precum și documentația topo-cadastrală întocmită la solicitarea SC T.E. SA, pentru toate sucursalele și centralele termoelectrice din subordine, în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform prevederilor H.G. nr. 834/1991.
Contestată în cauză este situația juridică a unei suprafețe de teren de 11827 mp, ce a format obiectul protocolului de predare-primire nr. 950 din 15 ianuarie 2002, încheiat între SC T.E. SA, sucursala E. Borzești și SC U.T. SA Comănești și a fost inclusă în suprafața de 25.379,52 mp, pentru care s-a atestat dreptul de proprietate exclusivă al pârâtei SC E. SA, sucursala Bacău, în condițiile H.G. nr. 834/1991, prin certificatul seria M03 nr. 8290 din 23 aprilie 2003, emis de Ministerul Industriei și Resurselor.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul G.M. s-a stabilit că suprafața de 12.927 mp, trecută în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M03 nr. 8290 din 23 aprilie 2003, emis de Ministerul Industriei și Resurselor și delimitată de punctele de contur 16 (2585) - 269A - 299A - 6/1 - 7 - 8 - 9 - 10 - 11 (214A) - 12 (2079) - 13 (2154) - 14 (2459) - 15 - 16 (2585) din Anexa nr. 1 (culoare roșie) a schiței raportului de expertiză, a trecut în proprietatea Statului și în folosința autoarei reclamantei, C.E.T. Comănești, potrivit Decretului de expropriere nr. 6/1954.
Emiterea în condiții de legalitate a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate se face, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, în prezența a două condiții cumulative, respectiv existența terenului pentru care se solicită eliberarea unui asemenea act administrativ în patrimoniul societății comerciale și împrejurarea ca terenul în discuție să fie necesar desfășurării activității, conform obiectului de activitate.
Terenul în litigiu, pentru care s-a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu a fost deținut în administrare sau folosință, în condițiile legii, de către filiala R.E. Bacău, deși au fost efectuate demersuri în acest sens, astfel că în mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta SC E.M. SA nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a terenului în suprafață de 11.827 mp și a admis acțiunea reclamantei SC U.T.SA Comănești, cu consecința constatării nulității parțiale a actului administrativ individual atacat.
în aceste condiții, cum sentința civilă nr. 106 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC D.F.E.E.E.O.M. SA (fostă SC F.D.F.E.E.M. SA).
| ← ICCJ. Decizia nr. 2595/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2594/2006. Contencios → |
|---|
