ICCJ. Decizia nr. 259/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj, secția civilă, la 27 aprilie 2005, reclamantul A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, să se constate că, începând cu data de 1 ianuarie 2005, deține funcția de informatician - personal auxiliar de specialitate; să fie obligat ultimul pârât să facă toate demersurile pentru modificarea statului de funcții, în sensul prevederilor Legii nr. 304/2004; obligarea pârâților la emiterea și comunicarea deciziei de numire în funcția deținută, precum și la stabilirea și plata efectivă, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și în continuare, a drepturilor bănești corespunzătoare funcției respective; obligarea primului pârât la plata sumei, actualizată cu indicele de inflație, reprezentând diferențele pecuniare cu titlu de drepturi bănești lunare cuvenite și neachitate; obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin sentința nr. 957 din 24 iunie 2005, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
în motivarea acestei soluții, Tribunalul Sălaj a reținut că cererea reclamantului vizează obligarea unei autorități publice la emiterea unei decizii de numire într-o funcție publică, iar Legea nr. 188/1999 califică această decizie, ca fiind act administrativ și atribuie soluționarea litigiilor decurgând din activitatea funcționarilor publici, în competența instanțelor de contencios administrativ. în speță, a mai reținut Tribunalul Sălaj, instanța competentă este Curtea de Apel Cluj, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 704 din 28 octombrie 2005, și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului Sălaj, secția litigii de muncă, invocând prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii și pe cele ale Legii nr. 168/1999, privind soluționarea litigiilor de muncă și reținând, în esență, că acțiunea reclamantului nu vizează nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, ca fiind de competența instanței de contencios administrativ.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine Tribunalului Sălaj.
într-adevăr, potrivit Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile apărute între funcționarii publici și autoritatea sau instituția publică în care aceștia își desfășoară activitatea, cu privire la următoarele aspecte: aplicarea unor sancțiuni disciplinare (art. 68); imputarea reparării unor pagube aduse autorității sau instituției publice [art. 73 alin. (1) și (2)]; refuzul conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de a dispune încadrarea funcționarilor publici care au fost redistribuiți cu caracter permanent sau temporar [art. 87 alin. (6) și (7)]; încetarea raportului de serviciu din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale [art. 89 alin. (1)].
Conform art. 93 din același act normativ, "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Cum nici unul din capetele de cerere ale acțiunii formulate de reclamantul A.S. nu vizează vreunul din aspectele expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, ca fiind de competența instanței de contencios administrativ, urmează ca, în cauză, să fie aplicate prevederile legislației muncii, conform regulii instituite de însăși Legea nr. 188/1999, la art. 93, mai sus citat.
Având în vedere cele arătate, față de prevederile art. 284 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, raportat la art. 2 pct. 1. lit. c) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Tribunalului Sălaj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 167/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 232/2006. Contencios → |
|---|
