ICCJ. Decizia nr. 3361/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3361/2006
Dosar nr. 7179/1/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamanta I.M. a chemat în judecată Inspecţia Piscicolă din cadrul Ministerului Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziilor nr. 68 din 6 aprilie 2005 şi nr. 69 din 6 aprilie 2005, cu suspendarea efectelor acestora, până la soluţionarea acţiunii şi cheltuieli de judecată.
Reclamanta a motivat că deciziile contestate încalcă prevederile art. 38 şi 39 din OUG nr. 92/2005 şi nu fac referire la sumele ce au fost reţinute din salariu pentru plata impozitului, fondul de sănătate şi C.A.S.
Prin sentinţa civilă nr. 162/CA din 27 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta I.M., cu motivarea că măsura luată de pârâtă, prin emiterea celor două decizii contestate, nu încalcă prevederile Legii nr. 189/1999.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, I.M., care a motivat, în esenţă, că deciziile contestate au fost emise în mod nelegal, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres ca funcţionarii publici să-şi păstreze salariul de bază avut în luna ianuarie 2005, indiferent dacă acesta este calculat în mod corect sau nu.
Recursul este nefondat.
Pe excepţia de tardivitate, se reţine că pârâta Inspecţia Piscicolă a primit „Raportul de audit privind auditul activităţilor Inspecţiei Piscicole", în urma analizei şi avizării obligatorii de către dl. ministru G.F., la data de 15 martie 2005, astfel cum rezultă şi din adresa Direcţiei de Audit Public Intern din cadrul M.A.P.D.R. nr. 48206 din 14 martie 2005. Având în vedere faptul că Decizia nr. 68 şi Decizia nr. 69 au fost emise la 6 aprilie 2005, se reţine că a fost respectat termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Deciziei nr. 68 din 6 aprilie 2005 şi deciziei nr. 69 din 6 aprilie 2005 nu le sunt aplicabile prevederile art. 268 alin. (2) lit. e) şi lit. f) din Legea 53/2003 - Codul muncii, deoarece, în această situaţie, nu este vorba despre Decizia prin care instituţia angajatoare aplică o sancţiune salariatului ce a săvârşit o abatere disciplinară şi, mai mult, nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui raport de muncă ce cade sub incidenţa Codului muncii.
Raportul juridic dintre funcţionarul public I.M. şi instituţia publică din subordinea administraţiei publice centrale, Inspecţia Piscicolă, este un raport de serviciu, fiind guvernat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Conform art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, „împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare, funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ", menţiune cuprinsă în Decizia nr. 68 din 6 aprilie 2005. Prin trimiterea cu caracter general pe care legiuitorul o face la instanţa de contencios administrativ, este lăsată funcţionarului public, posibilitatea de a decide procedura pe care o alege, raportat atât la prevederile Legii nr. 188/1999, cât şi la cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Decizia nr. 68 din 6 aprilie 2005 nu poate fi nulă, atâta timp când la emiterea ei au fost respectate prevederile legale. Cele două decizii au fost emise în baza constatărilor şi concluziilor continuate în Raportul de audit intern, astfel încât lovirea de nulitate a deciziei nr. 68 din 6 aprilie 2005, în eventualitatea constatării sale, nu produce efecte şi asupra Raportului de audit, ale cărui recomandări au fost însuşite de către Inspecţia Piscicolă şi trebuiau duse la îndeplinire.
Art. 1 din Decizia nr. 68 din 6 aprilie 2005 nu retrage calitatea de funcţionar public, deoarece nu sunt aplicabile prevederile Secţiunii a III-a din Legea nr. 188/1999 - „Încetarea raportului de serviciu", iar reclamanta I.M. nu se afla în nici una din situaţiile enumerate limitativ de art. 84 - 89 din actul sus menţionat. Prin art. 1 al deciziei nr. 68 din 6 aprilie 2005 se revine asupra actului emis anterior de instituţia angajatoare, Inspecţia Piscicolă, în sensul respectării prevederilor HG nr. 1209/2003, privitoare la treapta de salarizare corectă.
Conform art. 75 din Legea nr. 188/1999, modalităţile modificării raportului de serviciu sunt următoarele: delegare, detaşare, transfer, mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii şi instituţiei publice, exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere. Având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 68 din 6 aprilie 2005, s-a realizat încadrarea reclamantei I.M., pe treapta de salarizare corespunzătoare conform HG nr. 1209/2003, rezultă că această situaţie nu are caracterul unei modificări a raportului de serviciu. De asemenea, exprimarea „raport de muncă" în această situaţie este incorectă, întrucât raportul stabilit între reclamantă şi instituţia publică nu cade sub incidenţa Codului muncii, fiind vorba despre „un raport de serviciu", guvernat de Legea nr. 188/1999.
Chiar dacă în preambulul deciziei nr. 58 din 17 august 2004 a fost menţionat HG nr. 1209/2003, astfel cum a constatat Raportul de audit, prevederile acestui act normativ referitoare la salarizarea funcţionarilor publici, în speţă, art. 49 alin. (1), nu au fost aplicate corespunzător. Astfel, trebuia să se ţină cont, pentru încadrarea reclamantei în funcţie, de vechimea în muncă şi de funcţia publică pe care a candidat, de următoarea reglementare: „(...) a) salariul de bază pentru funcţia publică de execuţie de grad profesional superior, clasa I, clasa a II-a şi, respectiv clasa a III-a, este cel prevăzut pentru funcţia publică de execuţie de categoria A, categoria B şi, respectiv, categoria C, clasa I, gradul III." [art. 49 alin. (1) lit. a) din HG nr. 1209/2003].
Art. 270 din Legea nr. 53/2003 nu este aplicabil prevederilor deciziei nr. 68 din 6 aprilie 2005, atâta timp cât Legea nr. 188/1999 reglementează, în art. 72, răspunderea civilă a funcţionarului public, astfel: „Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează (...) b) pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit". Ţinând cont de principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, considerăm că nu criteriul culpei determină răspunderea civilă a funcţionarului public, ci criteriul plăţii necuvenite făcute din bugetul instituţiei administraţiei publice centrale.
Raportul de audit constată acordarea unor drepturi salariale şi efectuarea de plăţi necuvenite către personalul angajat din bugetul instituţiei, în sumă de 581.218.342 lei. Astfel, raportat la suma totală menţionată de Raportul de audit, pentru reclamanta I.M., ca, de altfel, pentru întreg personalul Inspecţiei Piscicole, faţă de care s-a operat reîncadrarea, s-a calculat suma brută, căci aceasta se reflecta în totalul de 581.218.342 lei şi poate fi relaţionată cu diferitele salarii de încadrare stabilite de actele normative în vigoare. Suma brută se va diminua cu procentele de contribuţii pentru fondul de şomaj (1%), asigurările de sănătate (C.A.S. 6,5%), fondul de pensii (C.A.S. 9,5) şi, respectiv, impozitul (16%), rezultând o sumă netă, mai mică, ce trebuie recuperată în 24 de rate lunare egale. Menţionarea sumei brute în Decizia nr. 69 din 6 aprilie 2005 este necesară, deoarece, chiar dacă suma de returnat este mai mică, numai suma brută reflectă totalul sumelor acordate lunar.
Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 162/CA din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3364/2006. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
