ICCJ. Decizia nr. 3374/2006. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3374/2006
Dosar nr. 5533/1/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, reclamantul C.M. a chemat în judecată Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru ca instanţa să dispună anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului dispusă de pârâtă.
În motivarea cererii a arătat faptul că este prea aspră măsura de suspendare pe timp de 3 ani a dreptului de folosire a paşaportului, ulterior redusă la 2 ani, având în vedere faptul că, din motive independente de voinţa sa, a depăşit termenul legal de şedere în Spania. A precizat că este la prima abatere şi că nu a săvârşit fapte de natură să aducă atingere siguranţei naţionale, precum şi faptul că soţia sa a rămas singură în Spania şi se află într-o situaţie dificilă.
Prin sentinţa nr. 31 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului, în sensul că a fost redusă perioada suspendării dreptului de folosire a paşaportului la durata de 1 an.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere faptul că dispoziţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, modificată, au un caracter facultativ, şi nu obligatoriu, precum şi faptul că măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului trebuie stabilită şi în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi consecinţele ei; în concret, faţă de situaţia de fapt existentă, s-a apreciat că măsura dispusă de pârâta Direcţia Generală de Paşapoarte este prea severă.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că în contextul în care intimatul-reclamant se afla la a doua returnare şi măsura restrictivă aplicată iniţial a fost deja redusă de autoritatea competentă, la doi ani, instanţa de fond a aplicat greşit legea, ignorând faptul că dreptul la libera circulaţie implică respectarea legislaţiei Statului român, precum şi a tratatelor, convenţiilor pe care România le-a ratificat.
Recursul este nefondat şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
Urmare a returnării intimatului-reclamant din Spania, ţară cu care România a încheiat acord de readmisie, în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, modificată, Serviciul Public Comunitar al judeţului Suceava pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple a suspendat dreptul reclamantului de folosire a paşaportului pe o perioadă de 3 ani.
Această măsură restrictivă a fost redusă la o perioadă de doi ani, cu ocazia soluţionării contestaţiei pe care cel în cauză a adresat-o Direcţiei Generale a Paşapoartelor.
Apreciind că dreptul la libera circulaţie nu a fost exercitat în condiţiile impuse de legislaţia română şi cea europeană, în deplină concordanţă cu regimul paşapoartelor în România, Curtea de Apel Suceava a aplicat regula, consacrată de însuşi textul legal invocat, privind stabilirea măsurii restrictive în discuţie, proporţional cu gravitatea faptei comise şi consecinţele ei.
Dreptul la liberă circulaţie în străinătate este garantat de art. 25 din Constituţia României şi în virtutea acestuia, conform art. 1 din OG nr. 65/1997, cu modificările ulterioare, cetăţenii români au dreptul la eliberarea, deţinerea şi folosirea unui paşaport.
Restricţionarea dreptului de folosire a paşaportului, a fost dispusă în cauză în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din ordonanţa amintită, de autoritatea cu atribuţii legale în această materie, măsura fiind apreciată ca legală şi oportună de către instanţa fondului care nu a dispus anularea ei.
Prin menţinerea măsurii restrictive au fost respectate sensul şi scopul normelor legale, sancţionându-se atât fapta, dar mai cu seamă consecinţele acesteia, care se răsfrâng indirect asupra tuturor cetăţenilor români ce au dreptul de a călători în străinătate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin aplicarea regulii proporţionalităţii, în sensul reducerii duratei măsurii restrictive la minimul prevăzut de lege, anume de un an, nu constituie motiv de casare sau modificare a sentinţei recurate în sensul celor statuate prin art. 304 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 31 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3402/2006. Contencios → |
|---|
