ICCJ. Decizia nr. 3364/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3364/2006
Dosar nr. 1197/1/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 91/F-C din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea reclamantei R.N.P. R. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul exproprierii, pentru construirea liniei C.F.R. Stâlpeni-Râuşor, în anii 1928 - 1930.
Terenul a fost preluat ca activ de SC S.F. SA, iar prin procesul-verbal de licitaţie nr. 3003 din 25 septembrie 2002, a fost vândut, aflându-se în prezent în proprietatea unei persoane fizice.
Instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanta nu deţine un act de proprietate asupra terenului, precum şi faptul că nu s-a dovedit existenţa vreunei vătămări prin emiterea certificatului contestat ori nelegalitatea actului administrativ atacat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Piteşti, criticând soluţia instanţei de fond, ca netemeinică şi nelegală, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu nesocotirea probelor administrate şi a actelor aflate la dosar.
Se apreciază că interpretarea curţii de apel este eronată faţă de faptul că SC S.F. SA foloseşte certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru dovedirea dreptului său.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că terenul în discuţie a făcut obiectul exproprierii, pentru a fi construită linia C.F.R. Stâlpeni-Râuşor între anii 1928 - 1930.
Conform procesului-verbal nr. 3003/2002, terenul a fost vândut de intimata-pârâtă şi în prezent, se află în proprietatea unei persoane fizice. Recurentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, neavând nici un titlu şi prin urmare, corect a reţinut instanţa de fond, că nu i s-a vătămat nici un drept recunoscut de lege prin emiterea actului administrativ.
De altfel, nici nu a fost atacată nelegalitatea actului administrativ, ci se vorbeşte doar de obţinerea avizului C.T.F. nr. 377/1999.
Tot de necontestat este şi faptul că linia C.F.R., de care am făcut vorbire, s-a dezafectat între anii 1990 - 1994, iar terasamentul s-a vândut conform Hotărârii A.G.A. din anul 2002 a SC S.F. SA, ca urmare a unei licitaţii publice, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar.
Deci, intimata-pârâtă a făcut dovada că terenul s-a aflat în administrarea sa la apariţia Legii nr. 15/1990, astfel încât devenit proprietară de drept.
Faţă de aceste considerente mai sus expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Piteşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.P. R., prin Direcţia Silvică Piteşti, împotriva sentinţei nr. 91/F-C din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3361/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3367/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
