ICCJ. Decizia nr. 4176/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4176/2006
Dosar nr. 8944/1/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 913/CA din 16 martie 2006, reclamanta V.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12391 din 27 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 82 din 21 aprilie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că probele administrate în cauză sunt contradictorii, reclamanta nefăcând dovada refugiului său în localitatea Şauaieu, a persecuţiei etnice la care ar fi fost supusă şi a perioadei în care aceasta s-ar fi exercitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta V.A., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că prin soluţionarea cauzei în fond, la primul termen de judecată, i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât citarea sa s-a făcut prin afişare. Reclamanta susţine, de asemenea, că, din eroare, a solicitat atât în cererea adresată pârâtei, cât şi în acţiune, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, de la data de 6 aprilie 1940, în loc de data de 13 decembrie 1940, precizând că mama sa A.A. este una şi aceeaşi persoană cu A.B.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă în dovedirea acţiunii sunt contradictorii şi incomplete şi nu confirmă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, reclamanta a solicitat, atât prin cererea depusă la pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, cât şi prin acţiune, recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 aprilie 1940 - 23 august 1945, iar în motivele de recurs susţine că refugiul său şi al mamei a fost în perioada 13 decembrie 1940 - 23 august 1945, iar pe fila 2 a recursului, perioada refugiului este 13 decembrie 1942 - 23 august 1945, perioadă în contradicţie şi cu declaraţiile celor 2 martori.
Din adeverinţa nr. 321/2005, eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII Haieu rezultă că reclamanta a absolvit clasele I-IV în perioada 1944 - 1948, deci în 1944 era în localitatea Haieu, de unde susţine că s-a refugiat, iar adeverinţa nr. 81/2006, emisă de aceeaşi unitate de învăţământ atestă că în 1944 cursurile au fost suspendate, din cauza războiului.
În dosarul de fond nu se regăsesc înscrisurile la care face referire pârâta în întâmpinare şi în Decizia contestată, privind refugiul mamei reclamantei, respectiv înscrisurile nr. 2024 din 12 octombrie 2005 şi nr. 2025 din 12 octombrie 2005, emise de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor.
În cauză, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, respectiv să dispună completarea materialului probatoriu, în sensul lămuririi sau înlăturării contradicţiilor.
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanţa urmând a pune în discuţia părţilor administrarea probei cu înscrisuri, precum şi a altor probe ce vor fi precizate de părţi, dacă acestea sunt în măsură să lămurească aspectele deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind încălcarea dreptului său la apărare, prin soluţionarea cauzei la primul termen, citarea sa fiind efectuată prin afişare, aceasta urmează a fi înlăturată, ca nefondată.
Se reţine că reclamanta a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 21 aprilie 2006, când cauza a fost soluţionată în fond, că a fost prezentă la acest termen şi a declarat că, în opinia sa, nu este utilă audierea martorilor şi că nu are de propus alte probe.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, se va admite, dispunând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.A. împotriva sentinţei nr. 82 din 21 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4183/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
