ICCJ. Decizia nr. 4183/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4183/2006
Dosar nr. 10556/1/2006
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 2919/CA din 9 mai 2006, reclamanta Ş.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9904 din 11 aprilie 2006, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 199 din 6 iunie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş. A dispus anularea hotărârii nr. 9904 din 11 aprilie 2006, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 RON, către reclamantă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantei, fiind atât în litera, cât şi în spiritul legii, faptul de a se recunoaşte beneficiul acesteia, copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, pentru efectul produs în viaţa întregii familii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată, întrucât în luna septembrie 1940, când părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie din Bulgaria, în România, reclamanta nu era nici măcar concepută, născându-se la un interval de 50 luni ulterioare strămutării părinţilor săi, iar nu într-un interval maxim de 300 de zile de la data începerii perioadei de strămutare a părinţilor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta Ş.N. s-a născut, la data de 28 noiembrie 1944, în comuna Congazu - Rândunica, judeţul Tulcea, din părinţii G. şi M. care au făcut obiectul unui schimb de populaţie din Bulgaria, în România, urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, Sahinlar, judeţul Durostor, Bulgaria, în judeţul Tulcea, România, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, la care face referire în motivarea recursului, nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă, se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut, în timp ce părinţii săi se aflau în refugiere/erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului, de succesor legal al părinţilor, reglementată de Codul civil - Cartea III, art. 650 şi urm.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., faţă de cererea intimatei şi în raport cu dovada depusă la dosar, urmează a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 200 RON, către intimata Ş.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 199 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 RON, către reclamanta Ş.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4176/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4184/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
