ICCJ. Decizia nr. 4531/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 22 noiembrie 2005, O.J. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Persoanele cu handicap și pe președintele acestei instituții, solicitând anularea Ordinului nr. 153 din 11 mai 2005, prin care a fost reîncadrată în funcția publică de consilier I superior, treapta I, obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantei în funcția de conducere din care a fost destituită, precum și obligarea ambilor pârâți la plata daunelor materiale și morale.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că din 2003 a ocupat prin concurs funcția publică de director în cadrul direcției relații publice - mass media a autorității pârâte, din care a fost destituită în mod nelegal, modificările din structura instituției nejustificând această măsură.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, pe considerentul că actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul - H.G. nr. 370/2005, a fost abrogat, precum și a tardivității cererii și a neîndeplinirii procedurii prealabile.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 779 din 29 martie 2006, prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii, dar a admis excepția tardivității cererii, respingând-o ca atare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu prezintă relevanță abrogarea actului normativ pe baza căruia a fost emis ordinul contestat care își produce în continuare efectele.
Instanța a considerat, însă, întemeiată, cea de-a doua excepție, privind tardivitatea formulării acțiunii, sesizarea instanței având loc cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta O.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că ordinul în litigiu nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, ci doar reîncadrarea într-o funcție publică de execuție. în consecință, referirea la termenul de 30 de zile prevăzut de Statutul funcționarilor publici este neavenită, actul administrativ emis la 11 mai 2005 putând fi contestat conform procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv după parcurgerea plângerii prealabile administrative.
Reclamanta a mai arătat că a respectat cerințele Legii contenciosului administrativ, urmând procedura prealabilă prevăzută de art. 7.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, în raport cu calitatea reclamantei de funcționar public, dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât ordinul contestat dispune asupra modificării raporturilor de serviciu, având loc o încetare a acestora privind exclusiv funcția de conducere deținută de reclamantă, acesteia fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 89 din Statutul funcționarilor publici care prevăd contestarea actului administrativ direct la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicare.
Astfel, în raport cu data comunicării ordinului, la 19 mai 2005, sesizarea instanței, la 22 noiembrie 2005, s-a făcut cu depășirea termenului legal, excepția tardivității acțiunii fiind corect admisă.
Față de cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4547/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4537/2006. Contencios → |
|---|
