ICCJ. Decizia nr. 511/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin contestația introdusă în data de 8 august 2005, la Curtea de Apel Constanța, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26631 din 29 iulie 2005, emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.
Prin sentința civilă nr. 305/CA din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.E., a anulat hotărârea nr. 26631 din 29 iulie 2005 a Casei Județene de Pensii Constanța și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamanta are calitatea de persoană strămutată și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 30 decembrie 1944, în localitatea Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, în timpul strămutării părinților săi din localitatea de domiciliu (comuna Arabagi, județul Dorostor - Bulgaria), ca urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în 1940, între România și Bulgaria.
A mai reținut Curtea de Apel Constanța că, prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să beneficieze toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice, atât în mod nemijlocit, cât și indirect, cum este și situația copiilor născuți în perioada în care părinții lor au fost refugiați sau strămutați din motive etnice. Concluzionând, instanța de fond a apreciat că atâta vreme cât legiuitorul a înțeles să acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și soțului supraviețuitor care nu a suferit consecințele vreunei persecuții etnice, a fortiori se impune ca și copilul născut în timpul refugiului să beneficieze de prevederile actului normativ mai sus-menționat.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, arătând că instanța de fond a interpretat greșit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și copiii născuți în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest lucru. Se mai susține în motivele de recurs că legiuitorul a avut în vedere doar termenul de 300 de zile prevăzut de Codul civil și Codul familiei, în care putea să se nască un copil conceput înaintea datei de 15 septembrie 1940, ultimul moment care putea fi luat în considerare fiind acela de 15 iulie 1941 (când expira termenul de 300 de zile).
în dovedirea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a depus adresa Ministerului Justiției nr. 1020 din 22 august 2005, în care se precizează faptul că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, inclusiv persoanele concepute, per a contrario, neputând beneficia de prevederile legii, copiii concepuți după strămutare.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speță nu poate să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă, astfel cum se afla reclamanta M.E. (fiind născută la data de 30 decembrie 1944), a împărtășit condiția grav restrictivă impusă părinților săi prin operațiunea de strămutare din localitatea de domiciliu, suportând consecințele materiale și morale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa.
înscrisul depus în susținerea recursului de către Casa Județeană de Pensii Constanța, respectiv adresa emisă de Ministerul Justiției, nu are forța juridică de a adăuga la lege și nici de a da o interpretare obligatorie de care să fie ținută o instanță judecătorească.
Față de cele expuse mai sus, în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, din momentul nașterii sale, 30 decembrie 1944 și până la 6 martie 1945, urmând ca aceste drepturi să fie acordate, conform art. 5 alin. (1), cu începere de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 (9 mai 2005).
Pentru aceste considerente, înalta Curte a apreciat că soluția și motivarea primei instanțe sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa, astfel încât a respins recursul, ca nefondat.
în baza art. 312 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3767/2006. Contencios → |
|---|
