ICCJ. Decizia nr. 2386/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, sub dosar nr. 3090/2005, reclamantul T.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R 701 din 31 octombrie 2002, emisă de pârâtă și constatarea situației că pentru perioada 14 ianuarie 1953 - 6 ianuarie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu consemnările din livretul său militar seria CL nr. 995668, în perioada 14 ianuarie 1953 - 6 ianuarie 1956 a lucrat la U.M. nr. 04795, astfel încât beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Prin sentința civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamantul T.D., a anulat hotărârea nr. R.701 din 31 octombrie 2002 a Casei Județene de Pensii Suceava și a constatat că pentru perioada 14 ianuarie 1953 - 6 ianuarie 1956, reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în conformitate cu mențiunile din livretul militar al reclamantului, acesta a fost folosit ca "mână de lucru" la U.M. nr. 04795 în perioada 14 ianuarie 1953 - 6 ianuarie 1956, perioadă cuprinsă în cea la care face referire art. 1 din Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă susține, în esență, faptul că reclamantul T.D. nu a desfășurat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci într-o unitate militară din cadrul Ministerului Forțelor Armate, astfel încât instanța de fond a aplicat greșit legea, atunci când a admis acțiunea reclamantului.
Recursul este fondat.
Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, "beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961".
Astfel, intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 309/2002, lărgind sfera de aplicare a acesteia, dincolo de rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.
De altfel, este de necontestat și rezultă chiar din susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată și din mențiunile livretului militar, faptul că U.M. nr. 04795 nu făcea parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, aparținând Ministerului Forțelor Armate.
în același sens, Decizia nr. 213/2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă "o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv "în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecință, înalta Curte a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, în cazul reclamantului care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare aparținând Ministerului Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare rațiunile avute în vedere de legiuitor și cele statuate de Curtea Constituțională.
Față de cele arătate, a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava, modificată sentința civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și, pe fond, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de T.D.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2314/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2303/2006. Contencios → |
|---|
