ICCJ. Decizia nr. 746/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 18 iulie 2005, reclamantul L.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16277 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că hotărârea pârâtei este nelegală și, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât în urma Dictatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub administrarea autorităților românești, au avut loc persecuții împotriva etnicilor maghiari, în urma cărora reclamantul, împreună cu părinții, a fost obligat să se refugieze din comuna Vlaha, în Cluj, oraș aflat sub ocupație maghiară.
Prin sentința civilă nr. 598/2005 din 3 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.Ș., a dispus anularea hotărârii nr. 16277 din 23 februarie 2005, emisă de Casa de Pensii Cluj, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și ca urmare, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Totodată, obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei (RON), către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a întemeiat cererea pe declarațiile autentice ale martorilor F.A. și K.G. din care rezultă că în urma Dictatului de la Viena, reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat din satul Vlaha, comuna Săvădisla, în Cluj. De asemenea, martorul F.A. a mai declarat că are cunoștință despre refugiul reclamantului, din faptul că el însuși a fost refugiat din satul Vlaha, în Cluj. Așadar, instanța de fond a apreciat că de prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece intimatul s-a refugiat din localitatea Vlaha, județul Cluj, localitate aflată sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuției etnice, situație dovedită de înscrisurile oficiale.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este întemeiat, după cum se va arăta in continuare.
Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Este adevărat că, potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.
Dar, așa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuia să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
în speță, reclamantul, împreună cu familia sa, în luna octombrie 1940, a părăsit localitatea Vlaha care era sub administrația Statului român, astfel că nu se poate reține ca motiv al schimbării domiciliului, persecuția etnică. Acesta reiese și din copia unor declarații date de locuitorii din Vlaha, în anul 1942, cu privire la localitatea Vlaha.
Mai mult decât atât, din conținutul adresei nr. 1340 din 27 octombrie 2004, emisă de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj rezultă că reclamantul nu figurează ca fiind refugiat în acea perioadă.
în cauză s-a dovedit atât cu înscrisul oficial eliberat de Arhivele Statului, cât și cu probele testimoniale, că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost nevoit să-și părăsească domiciliul din satul Vlaha, însă cauza acestui refugiu nu este determinată de suferința unor persecuții din motive etnice.
Așa fiind, reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și nu poate beneficia de drepturile compensatorii acordate în temeiul acestei legi.
Față de cele arătate, conform dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, sentința a fost modificată în tot și pe fond, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L.Ș., ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Contencios → |
|---|
