ICCJ. Decizia nr. 968/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 241 din 26 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat decizia nr. 223 din 29 iulie 2004, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat-o pe aceasta să soluționeze pe fond contestația reclamantului, a admis acțiunea formulată de către C.P., administrator al SC F. SRL Novaci, prin care acesta a solicitat, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia mai sus precizată și s-o oblige pe pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva procesului-verbal încheiat de organele fiscale de control.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că în mod greșit, Agenția Națională de Administrare Fiscală a dispus prin decizia nr. 223 din 27 iulie 2004, suspendarea soluționării pe fond a contestației reclamantului, până la soluționarea laturii penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, ca urmare a sesizării făcute de către pârâtă, privind indiciile săvârșirii de către reclamant a infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991.
Instanța de fond a mai reținut că măsura dispusă de către pârâtă este nejustificată, întrucât suspendarea prevăzută de art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., este facultativă, și nu obligatorie, dispozițiile respective neavând caracter imperativ și că, deși s-a formulat o plângere penală de către organul de control, nu s-a făcut dovada existenței condițiilor care să justifice legalitatea suspendării contestației.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală - Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
în motivare, recurentele au arătat că între obligațiile bugetare stabilite prin procesul-verbal nr. 171 din 25 mai 2004, pe de o parte și stabilirea de către organul de cercetare penală a existenței sau inexistenței naturii infracționale a faptei săvârșite, pe de altă parte, există raport de cauzalitate de care depinde soluționarea cauzei deduse judecății.
A mai susținut că există indiciile săvârșirii unor infracțiuni și că în mod corect, organul de soluționare a contestațiilor, în temeiul art. 183 C. proc. fisc., a procedat la suspendarea soluționării contestației, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.
Analizând elementele din dosar, în raport cu probele administrate, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
într-adevăr, în mod corect a reținut instanța de fond, că suspendarea soluționării cauzei dispusă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin decizia nr. 223 din 29 iulie 2004, nu este întemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. fisc. prevăd că: "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată de procedura administrativă".
însă, în cauza dedusă judecății nu există nici un indiciu referitor la existența sau inexistența vreunei infracțiuni sau a unui drept care face obiectul unei alte judecăți, așa cum prevăd dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003, republicată la data de 24 decembrie 2003), având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă decât plângerea penală formulată la data de 23 iunie 2004 către Parchetul de pe Judecătoria Novaci, împotriva reclamantului C.P., ca urmare a întocmiri procesului-verbal de control nr. 171 din 25 mai 2004, de către organele financiare teritoriale.
Ulterior depunerii plângerii penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci nu a fost depusă o altă probă prin care să se confirme din partea acestei instituții printr-o rezoluție, începerea urmăririi penale sau printr-o ordonanță, neînceperea urmării penale împotriva reclamantului.
Doar printr-o sesizare formulată de către pârâte, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci, Curtea nu poate reține ca întemeiată suspendarea cauzei și, constatând, totodată, că nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 183 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. fisc., nu poate fi menținută măsura de suspendare a soluționării cauzei dispusă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca urmare a săvârșirii de către reclamant, a infracțiunilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, atâta vreme, cât această împrejurare nu a fost dovedită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat și l-a respins, ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 747/2006. Contencios → |
|---|
