ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 145 din 14 iunie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de către B.C., prin care acesta a solicitat anularea Ordinului nr. 01563 emis, la 4 decembrie 1997, de Inspectoratul General al Poliției, reîncadrarea în funcția deținută în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Hunedoara, obligarea Inspectoratului de Poliție al județului Hunedoara să-i plătească toate drepturile bănești de care ar fi beneficiat conform funcției, gradului și vechimii în muncă, începând cu data de 4 decembrie 1997, până la 23 septembrie 2003 și acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut că reclamantul a fost sancționat la data de 22 octombrie 1997, aplicându-i-se ca sancțiune disciplinară, amânarea avansării în grad pentru 2 ani și că, trecerea sa în rezervă este legală, fiind în acord cu dispozițiile art. 85 lit. j) din Legea nr. 80/1995.
A mai reținut că reclamantului nu i s-a imputat prin ordinul atacat, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, pentru a fi aplicabile prevederile art. 89 din Legea nr. 80/1995, ci săvârșirea unor abateri grave.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurentul a arătat că sancțiunea disciplinară, de amânare a avansării în grad pentru 2 ani, a fost luată pentru faptul că se afla în curs de cercetare la Parchetul Militar Craiova și că, prin decizia nr. 3935 din 23 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în sensul că a fost achitat pentru faptele reținute în sarcina sa.
A mai arătat că faptele pentru care a fost cercetat și judecat, erau fapte penale pentru care a fost achitat, iar cele cu privire la contravenție nu erau cunoscute la data când a fost trecut în rezervă, se știa că a fost învinuit de înșelăciune și fals și la acea dată nu se cunoștea că a săvârșit o contravenție sancționată de Direcția Vamală.
Analizând lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și l-a respins, pentru următoarele considerente:
într-adevăr prin decizia nr. 3935 din 23 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) A sesizat Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, pentru constatarea contravențiilor prevăzute de art. 248 lit. c) și art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981, săvârșită de inculpat.
însă, recurentul-reclamant B.C. a fost achitat, nu pentru că nu a comis nici o faptă, ci pentru că faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală, ci sunt de natură contravențională, potrivit dispozițiilor art. 248 lit. c) și art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981.
Pe de altă parte, prin Ordinul nr. 01563 din 4 decembrie 1997, Ministerul de Interne a dispus trecerea în rezervă a plutonierului B.C., pentru comiterea de bateri grave de le prevederile regulamentelor militare, în conformitate cu prevederile art. 85 lit. e) și j) din Legea nr. 80/1995,art. 20 pct. 6 lit. e) din H.G. nr. 282/1992,art. 19 lit. c) din Regulamentul nr. 513/1995.
De asemenea Ordinul precizat anterior a avut la bază hotărârea nr. 17 din 25 noiembrie 1997, emisă de către Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara - Consiliul de Judecată, dosar nr. 15/1997 și Hotărârea nr. 15 din 22 octombrie 1997 a Inspectoratului de Poliție al județului Hunedoara - Consiliul de Judecată, dosar nr. 13/1997, prin care recurentul-reclamant a fost cercetat și sancționat disciplinar pentru săvârșirea unor abateri grave disciplinare, și nu pentru comiterea unor fapte penale.
Astfel, motivele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, având în vedere că natura juridică a faptelor săvârșite de recurentul-reclamant o constituie răspunderea contravențională, ca formă a răspunderii administrative, care a luat naștere în cadrul unui raport de drept administrativ.
Faptele săvârșite de recurent au adus atingere valorilor sociale care nu sunt ocrotite de legea penală, contravențiile având un pericol social propriu, neavând legătură cu infracțiunile sau alte fapte antisociale.
Pe de altă parte, doctrina și jurisprudența statuează că o formă a răspunderii administrative constă în răspunderea disciplinară pentru încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu prevăzute în statutele acestora și regulamentele de ordine interioară.
Curtea nu poate reține motivul invocat de către recurentul-reclamant cu privire la faptul că abaterile reținute vizează săvârșirea unor infracțiuni, întrucât sancțiunea stabilită în sarcina recurentului a vizat comiterea unor abateri grave disciplinare, în raport cu prevederile regulamentelor militare.
înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 974/2006. Contencios → |
|---|
