ICCJ. Decizia nr. 974/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 326 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta A.E., împotriva sentinței nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.E. și s-a dispus anularea hotărârii nr. 46 din 4 ianuarie 2005 a Casei Județene de Pensii Dolj, s-a revizuit hotărârea nr. 193 din 23 iunie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj, și a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor corespunzătoare pentru perioada 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.
Prin aceiași sentință a fost respinsă, ca inadmisibilă, și acțiunea formulată împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2005, dosar nr. 114/A/2005 al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.E. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, dosar nr. 114/A/2005, în sensul că reclamanta va beneficia de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941.
La data de 1 iulie 2005, revizuienta A.E. a solicitat, în temeiul art. 2811alin. (2) C. proc. civ., completarea dispozitivului sentinței nr. 681 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, motivând că în mod greșit, instanța nu a stabilit perioada de strămutare 4 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și nu a menținut solicitarea din cererea nr. 12080 din 25 martie 2002, cu acordarea drepturilor corespunzătoare perioadei de strămutare, începând cu data de 25 martie 2002, dată la care a depus cererea.
Prin sentința mai sus menționată, respectiv sentința nr. 326 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî astfel, a reținut că în ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 681 din 4 noiembrie 2004, dispozițiile art. 2812C. proc. civ., nu pot fi aplicabile, întrucât se poate cere completarea hotărârii, numai dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale și că din analiza dispozitivului sentinței nr. 681, s-a reținut că instanța a trimis cauza la Comisia de aplicare a Decretului - lege nr. 118/1990, fiind de fapt o hotărâre de dezînvestire, și nu o hotărâre judecătorească asupra acțiunii formulate.
în ceea ce privește respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă formulată împotriva sentinței nr. 192 din 5 mai 2005 și a încheierii de ședință din 12 mai 2005, Curtea de Apel Craiova a reținut că motivele invocate de recurentă sunt motive de recurs și nu pot fi încadrate în nici unul din dispozițiile art. 322 pct. 1 - 8 C. proc. civ. și ca urmare a adresei înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. 114/A/2005 a fost atașat la dosarul secției nr. 1932/2005, cu termen de judecată la data de 27 septembrie 2005, rezultând că sentința nr. 192 din 5 mai 2005 a fost recurată, cauza aflându-se în recurs la înalta Curte de Casație și Justiție.
împotriva sentinței nr. 326 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, reclamanta A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit i-a respins cererea de revizuire împotriva sentinței nr. 192 din 5 mai 2005 și a încheierii de ședință din 12 mai 2005, întrucât cele două hotărâri conțin acordarea drepturilor pentru persecuție etnică pentru perioade diferite și că nici una din perioadele acordate nu corespunde cu solicitarea depusă prin acțiune, și anume, perioada 22 iunie 1941 - 25 martie 1944.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 326 din 1 septembrie 2005, sentință atacată de către recurenta-reclamantă, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt în respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuienta A.E., întrucât motivele invocate nu conțineau elementele unei căi extraordinare de atac de retractare prin intermediul căreia să se obțină desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînoirea judecății.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac se evidențiază în special prin motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire, acestea fiind expres și limitativ determinate de art. 322 C. proc. civ.
Totodată, prin hotărârea atacată, instanța de fond, în mod corect a stabilit că prin sentința 192 din 5 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a revizuit hotărârea nr. 193 din 23 iunie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj, în sensul că a acordat reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.
Iar prin încheierea de ședință din 12 mai 2005, dosar nr. 114/A/2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, în sensul că a stabilit calitatea de beneficiară a reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941.
Astfel, nu se poate vorbi de acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioade diferite, întrucât prin încheierea de ședință din 12 mai 2005 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 192 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Craiova.
Instituția îndreptării erorilor materiale și-a găsit aplicare în practica judiciară, în scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia ei.
Pe de altă parte, doctrina și jurisprudența au considerat constant că pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ., nu pot fi remediate erorile de fond, acestea pot fi cenzurate și remediate doar prin intermediul căilor legale de atac.
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 973/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 968/2006. Contencios → |
|---|
